Muzeul Artelor Islamice, un simbol naţional

Timpul scurt petrecut în capitala Qatarului ne-a permis totuşi să vizităm câteva locuri deosebite şi chiar unice pentru Peninsula Arabică. Printre ele, Muzeul Artelor Islamice.

Obiectivul impresionează prin arhitectura originală, decoraţiunile interioare, dar şi prin colecţia de obiecte de artă unice aduse aici din toate colţurile lumii: Spania, Egipt, Iran, Irak, Turcia, India, Asia Centrală etc.

Muzeul, inaugurat la 22 noiembrie 2008, a devenit un simbol naţional, graţie Emirului Qatarului care şi-a dorit cea mai grozavă galerie de artă din lume ce reprezintă punctul de plecare în dorinţa acestui stat de a deveni principalul centru cultural din Orientul Mijlociu.

Construcţia muzeului are o poveste originală. Un american de origine chineză care a studiat aprofundat arhitectura islamică a proiectat edificiul inspirându-se după moscheea Ibn Tulun din Egipt şi Palatul Al Hambra din Spania. Muzeul este impozant şi stilul modern se îmbină cu cel tradiţional islamic. Piatra folosită la construcţia muzeului a fost adusă din Franţa, aceasta având calitatea de a rezista la apa mării şi razele solare puternice.

Edificiul este construit pe o insulă, separat de oraş, în ideea de a nu fi afectat de activitatea industrială intensă şi pentru a-l menţine oarecum izolat.

Interiorul este decorat cu piatră gri de porfir, iar piesele expuse sunt puse în evidentă de jocuri de lumini realizate cu o deosebită măiestrie artistică.

Exponatele au fost achiziţionate cu aportul substanţial al familiei regale a Qatarului, Al Thanis care a finanţat şi s-a implicat efectiv în realizarea acestui muzeu al artelor islamice, vizitatorul, parcurgându-i imensele spaţii, având posibilitatea de a călători în timp în istoria islamului pe o perioadă de peste şase secole.

Am putut vedea acolo multe obiecte de artă din lemn, sticlă, fildeş, ceramică, bijuterii, tapiţerii, fiecare având câte o fascinantă poveste.

Unele colecţii sunt permanente, altele aduse pentru anumite perioade de timp. Din cea permanentă mi-a rămas în minte „Cartea Secretelor“, un manuscris din secolul al XI-lea purtând semnătura lui Al Murandi, un inginer din Andalusia. Sunt prezentate detaliat şi desenate în paginile manuscrisului peste 30 de mecanisme, maşini de război, dar şi primul ceas cunoscut în lumea arabă pus în mişcare de forţa apei.

Se pare că prin acest centru cultural islamic, unic în felul său, familia regală a reuşit să atragă atenţia asupra unei civilizaţii deloc de neglijat, o civilizaţie ce merită cunoscută şi aprofundată.

Interesante lucruri în acea parte a lumii pe care o credeam doar a deşertului. Şi a petrolului. O lume fascinantă pe care voi continua să v-o descriu pas cu pas.

Aşadar, călătoria continuă.

Teofilia Banu