De ce doar Apis mellifera carpatica în România (II)

Este evident că pentru a menţine această rasă de albine cât mai curată şi adaptată cât mai bine condiţiilor locale de mediu trebuie luate o serie de măsuri, cum ar fi:

● Realizarea unei bănci de gene pentru Apis mellifera carpatica şi, totodată, realizarea unor teste ADN astfel încât să se poată oferi material biologic necesar ameliorării calităţilor acestei rase şi menţinerii purităţii ei.

Stocarea genotipurilor cu o valoare de excepţie, pe lângă perfecţionarea rasei Apis mellifera carpatica, poate să aducă şi alte avantaje, cum ar fi fluidizarea şi simplificarea comerţului internaţional cu material biologic cu o valoare genetică ridicată. Constituirea de bănci criogenice are ca scop atât conservarea biodiversităţii prin prezervarea genotipurilor valoroase, cât şi a speciilor sau raselor aflate într-un real pericol de dispariţie. Pentru aceasta considerăm foarte importantă realizarea acestui prim pas.

● Crearea cadrului legislativ pentru protejarea fondului genetic naţional al albinei de rasă Apis mellifera carpatica.

La acest deziderat ne lovim de libertinismul creat în spaţiul UE pentru că, la momentul actual, legea care este liberală susţine comerţul liber cu animale, inclusiv cu albine. Or, la albine este un caz special deoarece împerecherea în aer liber nu poate genera controlul asupra împerecherilor şi astfel s-au distrus multe populaţii de albine din Europa.

În acest context, specialişti din cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, conştienţi de pericolul care ne aşteaptă la poarta UE, în încercarea protejării fondului genetic al albinei româneşti, au cerut modificarea legislaţiei prin care să se interzică „importul de material biologic aparţinând altor rase de albine, precum şi al hibrizilor interrasiali, deoarece, prin specificul împerecherii la albina meliferă, sistemul poate fi scăpat de sub control şi se poate ajunge la obţinerea unor metişi nedoriţi şi neadaptaţi la condiţiile de mediu din ţara noastră“, aşa cum se arată în adresa trimisă de cercetători, Ministerului Agriculturii.

Urmarea?!?! Ministerul a respins cererea pe motivul încălcării normelor legislaţiei europene şi că, odată cu aderarea, noul act normativ nu ar mai avea aplicabilitate pentru că apicultorilor români li se vor deschide porţile păstoritului în alte ţări europene. Răspunsul mai precizează că „singurele măsuri de protecţie eficientă sunt cele aplicate de asociaţiile crescătorilor de albine, care pot informa apicultorii despre efectele nefavorabile ale importului diferitelor rase de albine“.

● Abordarea unor măsuri de selecţie a materialelor biologice având calităţi superioare care să răspundă aşteptărilor, mai ales în obţinerea unor producţii maximale de produse apicole.

Selecţia în apicultură constituie sectorul cel mai înapoiat al activităţii ştiinţifice şi practice, ceea ce este demonstrat prin lipsa raselor performante de albine create ca urmare a unei activităţi dirijate. Cauzele principale ale acestei stări sunt determinate de elaborarea insuficientă a aspectelor teoretice de selecţie şi de lipsa unei bănci de gene pentru stocarea materialului biologic valoros.

Procesul de ameliorare a albinelor este mai dificil de realizat comparativ cu alte specii, din cauza unor particularităţi biologice specifice, dar ar fi mult uşurat prin stocarea materialului biologic provenit de la indivizi din familii cu însuşiri valoroase.

Aici nu putem trece cu vederea că, pentru asigurarea unei presiuni de selecţie în zonele de influenţă şi pentru menţinerea în stare curată a materialului biologic ce constituie patrimoniul genetic apicol, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, prin pepinierele sale de la Bucureşti, Moara Vlăsiei-Ilfov, Poieni-Iaşi şi Bididia-Tulcea, produce anual regine de elită declarate selecţionate care se difuzează în teritoriu.

La punerea în aplicare şi îndeplinirea dezideratelor mai sus enumerate trebuie să participe următoarele entităţi:

– apicultorii, care ar face foarte bine să se documenteze mai profund şi mai ales în domeniul geneticii înainte de a încerca să schimbe rasele de albine de lucru în stupinele lor;

– asociaţiile apicole, care trebuie să militeze pentru promovarea protejării albinei noastre Apis mellifera carpatica;

– Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură să continue demersurile de protecţie a albinei româneşti la autorităţile Statului, să urmărească cu maximă atenţie ca în stupinele de elită pe care le deţine să se facă o adevărată selecţie promovând caracterele cele mai performante şi să iniţieze proiecte de constituire a unei Bănci de gene şi teste ADN pentru albina românească Apis mellifera carpatică;

– Agenţia Naţională pentru Zootehnie să iniţieze demersuri de protecţie a albinei româneşti Apis mellifera carpatica la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, să urmărească cu maximă atenţie ca în stupinele autorizate pentru producerea reginelor de elită şi de multiplicare să se facă o adevărată selecţie promovând caracterele cele mai performante, să sprijine iniţierea de proiecte de constituire a unei Bănci de gene şi teste ADN pentru albina românească Apis mellifera carpatica şi să elaboreze de urgenţă „Procedurile operaţiunilor de autorizare a stupinelor de elită şi de multiplicare“ prin care să se interzică categoric producerea de regine din altă rasă decât din rasa Apis mellifera carpatica;

– Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să nu se limiteze să spună că nu există cadrul juridic de protecţie a albinei româneşti, ci să se zbată să găsească modalitatea de protecţie; astfel vor dispărea şi zvonurile precum că interese ale unor comercianţi ar frâna iniţierea unor astfel de acţiuni de protecţie şi nu în ultimul rând,

– Parlamentul României şi europarlamentarii, care reprezintă interesele României la Bruxelles, organisme care trebuie informate despre greutăţile pe care le întâmpină apicultura româ­nească pentru asigurarea protecţiei rasei albinei româneşti Apis mellifera carpatica şi astfel să iniţieze măsuri în consecinţă.

Închei cu speranţa că va fi bine înţeles demersul meu şi pentru o mai bună edificare anunţ că voi elabora şi un material în care voi prezenta câteva aspecte referitoare la ce se întâmplă dacă se introduc alte rase, hibrizi şi metişi de albine pe teritoriul României.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE