reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Aug 2019

Moniezioza (panglica mieilor), o boală parazitară frecventă în sezonul de primăvară

Moniezioza este o cestodoză a rumegătoarelor mici, fiind cel mai des întâlnită la miei și iezi, în primele luni după ieșirea la pășune. Această parazitoză produce pierderi economice mari din cauza creșterii încetinite a mieilor și uneori chiar pierderi prin mortalitate.

Cestodele, numite tenii sau panglici, sunt viermi cu corpul segmentat, care în ciclul lor biologic trec prin două faze: faza adultă, sub formă de viermi plați care parazitează în tubul digestiv la toate speciile de animale, unde se hrănesc cu sucurile digestive; și faza larvară, care se află în organele interne ale altor viețuitoare (insecte, pești, mamifere etc.). Astfel, evoluția de la faza larvară la cea de adult a parazitului necesită, în majoritatea cazurilor, două sau mai multe gazde reprezentate de două sau mai multe specii de animale. La tineretul ovin, frecvența cea mai mare o are cestodoza cauzată de parazitul Moniezia expansa, de unde și denumirea bolii de moniezioză. Evoluția acestui parazit necesită prezența unor gazde intermediare, reprezentate de acarieni de pășune. Aceștia trăiesc pe pământ, suportă variații mari de temperaturi (înghețuri, temperaturi ridicate), se întâlnesc pe pășunile umede și se hrănesc cu resturi organice, fiind insecte coprofage.

Infestarea pășunilor, acarienilor și a animalelor

Animalele infestate (oile, caprele) elimină, odată cu fecalele, fragmente de tenie pe pășune. Aceste fragmente care conțin ouă de parazit vor fi ingerate, odată cu resturile vegetale, de către acarienii de pășune în corpul cărora se vor dezvolta larvele parazitului. Aceste forme larvare vor ajunge în corpul rumegătoarelor cu acarienii ingerați odată cu iarba. În tubul digestiv al rumegătoarelor (mieilor), din larve se vor dezvolta tenii adulte care cresc rapid (7-8 cm în 24 de ore). Astfel, creșterea lor rapidă și numărul mare (uneori până la 30 de exemplare) fac ca mieii să aibă manifestări clinice din cele mai grave. În consecință, din cauza faptului că viermii au mișcări permanente, apar iritații și inflamații în intestine, iar, prin for­marea de adevărate ghemuri, pot să obstrueze lumenul intestinal. Acești paraziți eliberează și toxine în circulație care acționează asupra circulației sanguine, sistemului nervos și metabolismului. De asemenea, aceștia sărăcesc organismul în vitamine.

Semne clinice

Moniezioza poate apărea primăvara foarte de timpuriu, chiar în aprilie, la tineretul ovin. La început nu se observă niciun semn, ci doar fragmente de tenii în crotine. În cazul parazitărilor intense, pot apărea treptat balonarea abdomenului (ciobanii numesc animalele „miei toboșari“), colici, diaree abundentă, slăbire, mers nesigur, mucoase anemice (decolorate), iar uneori animalul prezintă tulburări nervoase și ochi tulburi. Animalele adulte și mai ales cele bătrâne, deși pot fi parazitate, nu manifestă semne clinice, fiind purtătoare de paraziţi și, deci, sursă de infestare pentru pășuni.

Profilaxie și tratament

Deparazitarea animalelor tinere și adulte se va face de 3-4 ori pe an, începându-se primăvara de timpuriu, înainte de ieșirea la pășunat, și se repetă la 21 de zile. Recomandăm următoarele produse: ROMBENDAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10%, ROMBENDAZOL PLUS și ROMFENBENDAZOL. Mieii parazitaţi vor fi trataţi cu aceleași medicamente antiparazitare, dar și cu vitamine: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL – ROMVAC 3, MULTIVITAROM și VITAMINA B1-B6.

Animalele adulte (oi, capre), deși nu prezintă semne clinice, vor fi obligatoriu deparazitate deoarece acestea întreţin parazitoza.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA