Adama Sultan iulie 2020
update 13 Aug 2020

Cornel Sitar - omul care a dus ceramica la nivel de artă

Foto: studentiq.ro Foto: studentiq.ro

Parcă este prea puţin, raportat la valoarea internaţională dobândită, să-l numim pe Cornel Sitar doar meşter popular. Sau ceramist. Având la bază tainele unui meşteşug transmis din generaţie în generaţie, într-o zonă care abundă de tradiţie, am numit Maramureşul, băimăreanul face realmente artă adevărată. A impus produsul ieşit din atelierul familiei sale sub numele de „ceramica Sitar“ şi aşa este recunoscut pretutindeni în ţară şi în lume. La consolidarea faimei brandului contribuie toţi ceramiştii din casă – Cornel, fratele mai mic Liviu şi soţiile lor, Angela şi Mărioara.

Prima dată s-a aşezat la roată în 1962, pe când avea 13 ani. Părinţii, Petru şi Floarea, olari vestiţi ai vremurilor lor, i-au desluşit toate secretele ceramicii. Şi se vede această amprentă a timpului în multe dintre creaţii. Dar Cornel Sitar a adăugat operelor sale o şlefuire şi o înţelegere aparte venite din studiu, spirit, fantezie, talent şi inteligenţă. Este absolvent de studii superioare şi a clădit, alături de alţii, supunându-se rânduielilor de atunci – nu rele în toate, deloc nu rele în toate, cum le place unora să nege trecutul – fabrica de ceramică din Baia Mare, care producea obiecte la scară industrială. Timpul liber şi-l petrecea în atelierul de acasă. Acolo, în tihna universului care lega amintiri, pasiune, cunoaştere, lectură, expectativă, căutări etc., a plămădit lutul din grădină cum a dorit. Zi de zi, an de an a modelat, a creat până când ceramica sa a căpătat acel ceva special care l-a impus definitiv în atenţia specialiştilor.

Artistul a devenit foarte cunoscut (cuvântul „cunoscut“ este varianta măsurată a termenului „celebru“ folosit pentru reuşite mult mai mici) în toată România şi multe ţări din Europa (Franţa, Austria, Olanda, Germania, Anglia), ba chiar şi în SUA. Este unul dintre cei mai premiaţi ceramişti din România, membru al Academiei de Arte Tradiţionale din Sibiu şi românul prezent, deunăzi vreme, în prestigiosul muzeu Ashmolean din Oxfort, unde a susţinut o demonstraţie de olărit tradiţional.

Vasele Sitar (căni, străchini, platouri, farfurii) se găsesc în colecţii muzeale şi particulare, în galerii de artă populară din România şi Europa. Nu vorbim aici despre tehnica modelării; amintim doar că în atelierul său a fost readusă la viaţă ceramica transilvană în albastru de cobalt-Saschiz. Şi deja, pentru cine cunoaşte cultura populară, am spus foarte mult!

Despre Cornel Sitar, muzeograful Karla Roşca, de la Astra-Sibiu, spune: „În spatele măiestriei cu care Cornel Sitar modelează ceramica trebuie menţionat efortul de a descoperi şi revitaliza ornamentele şi cromatica centrelor de olărit care nu mai există astăzi. El a reuşit să reintegreze în circuitul valorilor contemporane forme şi motive de mult uitate. Şi-a creat propriul stil: toate vasele lui sunt uniform acoperite, în timp ce cromatica rezultă armonios din combinarea artistică a nuanţelor de alb, roşu aprins, galben, verde, ocru, negru, maro şi albastru. Ornamentele sunt o combinaţie a imaginilor astrale, geometrice, florale şi zoomorfe, într-o compoziţie potrivită.“

Vorbind despre viitorul olăritului, artistul din Baia-Mare spunea că se teme de ziua în care acesta va putea fi văzut doar în muzee. L-am întrebat şi de ce ar fi posibilă o asemenea perspectivă: „Ceramica tradiţională înseamnă să mergi în grădină, să iei lutul de acolo, să-l frămânţi, să-l prepari, să-l pui pe roată, să-l modelezi în forme, să-i dai o culoare anume, să-i aplici un anumit ornament etc. Lucrurile acestea le fac din ce în ce mai puţini meşteri, fiindcă mulţi îmbrăţişează facilul şi parcă aşa ceva n-ar mai semăna cu olarul de demult.“

Maria Bogdan