Dacă ar fi cu putinţă să vizităm fiecare sat din ţara noastră, cu siguranţă am păşi pragul multor mici muzee etnografice care să ne facă cunoscute obiceiurile, tradiţiile şi, mai cu seamă, elementele de identificare a vieţii localnicilor. Cele mai multe dintre aceste muzee sunt înfiinţate la iniţiativa primăriilor, în locaţii modeste, însă există şi sate, poate acolo unde ne aşteptăm mai puţin, unde putem găsi adevărate muzee ce deţin colecţii de obiecte etnografice impresionante. Un astfel de exemplu este Muzeul Etnografic al Agriculturii Moldovei, situat nu departe de Târgu’ Ieşilor, în comuna Miroslava.

De la orfelinat la şcoală şi apoi muzeu

De-a lungul celor 13 sate ale comunei Miroslava nu puţine sunt obiectivele turistice care atrag turişti, însă cel mai vizitat monument istoric este Palatul Sturdza – gazda de astăzi a peste 5.000 de exponate de patrimoniu din zona Moldovei. Clădirea monument istoric a fost construită la începutul secolului al XIX-lea de boierul moldovean Vasile Beldiman, iar în anul 1831 a funcţionat sub denumirea de Institutul de Educaţie pentru Fiii de Nobili. La începutul secolului al XX-lea, palatul a intrat în proprietatea principesei Olga Sturdza, care a înfiinţat un orfelinat pentru copiii celor căzuţi pe front în timpul Primului Război Mondial. Mai apoi, locaţia devine gazda Şcolii Superioare de Agricultură şi intră în proprietatea statului.

Şcoală, orfelinat, iar astăzi muzeu, unul realizat din iniţiativa profesorului Dumitru C. Bunea, cel care ştie povestea fiecărui obiect şi o transmite celor interesaţi de etnografia moldavă. „Obiectele din muzeu le-am adunat împreună cu actualii şi foştii elevi ai Liceului Agricol „Mihail Kogălniceanu“ – Miroslava; astfel am realizat o colecţie care se vrea a fi una reprezentativă pentru zona centrală a Moldovei, în special pentru zona Iaşiului“, ne menţionează acesta încă din uşa muzeului.

La început muzeul a funcţionat mai mulţi ani în doar trei săli ale Palatului Sturdza. Astăzi acesta dispune de o suprafaţă extinsă de 12 camere, unde poate fi admirată colecţia etnografică care este împărţită în şase secţii: Unelte agricole pentru cultura mare; Zootehnia în Moldova; Industrie casnică în Moldova; Portul popular din Zona Iaşi; Centre ceramice tradiţionale din Zona Iaşi; Istoria şcolii şi a învăţământului agricol românesc din Moldova.

5.000 de obiecte de patrimoniu

De cele mai multe ori identificăm o zonă după portul popular, mai bine zis după elementele definitorii, după cum ne menţionează şi profesorul Bunea.

„Până la jumătatea secolului XX fiecare comună, poate chiar fiecare sat, avea elemente decorative distincte în piesele de port popular“, iar incursiunea în muzeu începe tocmai cu încăperea în care sunt prezentate iile, cojoacele, catrinţele sau ştergarele specifice locului păstrate cu sfinţenie de iubitorii etnografiei locale. Dintre toate se remarcă un costum tradiţional bărbătesc ce datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar şi costumele de borangic. Despre cele din urmă dl profesor vorbeşte cu mândrie pentru că în anul 1867 a fost introdusă cultura dudului în Moldova centrală tocmai la Miroslava, iar până la Primul Război Mondial Casa Regală îşi asigura de acolo borangicul pentru realizarea veşmintelor.

Un loc important în cadrul muzeului îl ocupă expoziţia obiectelor pentru uzul casnic al ţăranilor din zona Moldovei – obiecte din lemn: instrumente muzicale ori de ţesut; obiecte din lut: cele legate de gospodăria ţărănească şi de activităţile culinare cum ar fi obiecte pentru păstrat alimentele sau băuturi dintre care se remarcă oalele legate cu sârmă pentru fiert sarmalele realizate din ceramică roşie din zona Iaşiului.

În salonul vechiului palat, sala de festivităţi a muzeului de astăzi, poate fi admirată piesa de rezistenţă – o ie din auriu de China, „cea mai fină mătase naturală la acea vreme, foarte rară şi, bineînţeles, scumpă“, după cum menţionează prof. Bunea.

Istoria şcolii şi a învăţământului agricol românesc din Moldova este şi ea prezentată într-una dintre încăperile muzeului. Aici, jumătate dintre obiectele expuse ţin de istoria locului – este vorba în special de obiecte care fac cunoscută istoria şcolii începând încă din anul 1831, atunci când a funcţionat Institutul de Educaţie pentru Fiii de Nobili, instituţie în care a studiat şi Mihail Kogălniceanu – şi cealaltă jumătate ţine să prezinte obiecte care descriu crâmpeie din istoria naţională.

Muzeul de mâine

Muzeul reprezintă un motiv de mândrie pentru fiecare locuitor al comunei Miroslava, mai ales că este vizitat adesea nu doar de conaţionali, ci şi de străini din diferite ţări ale Europei, din SUA, Africa sau Asia.

Tot de la profesorul Bunea am aflat că aproximativ 1.500 de piese au fost donate de muzeul Miroslava unora dintre cele mai reprezentative muzee etnografice: Muzeului ASTRA – Sibiu, Muzeului Etnografic – Iaşi, Muzeului Etnografic al Banatului – Timişoara, precum şi Muzeului Etnografic Chişinău.

Începând cu anul 2004, Palatul Sturdza a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi sub denumirea Casa Sturdza, însă are nevoie de lucrări de reabilitare pentru a nu-şi pierde elementele de unicitate.

Aşa cum poate era de aşteptat, la Miroslava lucrurile nu stau în loc, viitorul Casei Sturdza fiind în atenţia autorităţilor nu doar pentru includerea în cadrul programelor de reabilitare, ci şi de dezvoltare. „Din iniţiativa primarului Dan Niţă, muzeul a fost inclus într-un proiect european de reabilitare. Pe lângă partea etnografică deja prezentată în cadrul muzeului, urmează a se realiza şi spaţii speciale destinate învăţământului agricol din prima jumătate a sec. al XIX-lea şi până în prezent, dar şi un muzeu în aer liber“, concluzionează optimist Dumitru D. Bunea.

Loredana Larissa SOFRON