Adama Sultan iulie 2020
update 13 Jul 2020

Îmbunătăţirea fertilităţii solului este condiţionată de dezvoltarea zootehniei

Exploatarea pământului în stil minerit, când doar extragem din sol elemente nutritive cu fiecare recoltă, iar înapoi nu dăm decât cantităţi reduse, a dus la scăderea drastică a fertilităţii solului.

Este cunoscut, cu fiecare tonă de cereale se extrag din sol cca 300-400 kg NPK/ha, la o producție medie de 4.000-5.000 kg/ha. În schimb, în ultimii ani, s-au aplicat doar 30-40 kg NPK/ha.

Așa se face că, din cele 9,4 mil. ha teren arabil, au conținut redus și foarte redus în humus 7,5 mil. ha, au asigurare slabă și mijlocie cu azot 5 mil. ha și au asigurare slabă și foarte slabă cu fosfor 6 mil. ha.

Sunt necesare aceste animale producătoare de bălegar deoarece cu fiecare tonă de gunoi de grajd (substanță uscată) se asigură în sol 200 kg de humus.

Numai prezența culturilor furajere în asolament, alături de aplicarea îngrășămintelor organice, asigură îmbunătățirea fertilității solului, în felul următor:

- Se previne epuizarea substanțelor fertilizante din sol prin aplicarea gunoiului de grajd care este un îngrășământ complet, ce conține majoritatea macro și microelementelor fertilizante și, totodată, înviorează activitatea microbiologică din sol.

Prezența plantelor leguminoase în asolament asigură îmbogățirea solului în azot, iar prin rădăcinile profunde și cu capacitate mare de solubilizare aduc la suprafață elementele nutritive levigate, precum și pe cele rezultate din compușii mai greu solubili, printre care și calciul.

- Atât îngrășămintele organice, cât și plantele furajere contribuie la îmbogățirea solului în humus, componentul care furnizează elementele nutritive pentru plante fiind totodată, alături de argilă, liantul care unește particulele de sol în glomerule stabile. La această acțiune un rol important îl au și gramineele perene care, prin sistemul radicular, participă la fragmentarea solului în particule structurale.

- Solul cu structură stabilă și bogat în materie organică devine mai elastic și atenuează acțiunea de tasare și compactare a mașinilor grele, în special când se lucrează la un grad de umiditate mai ridicat.

- Solul afânat și cu structură glomerulară stabilă, ca urmare a aplicării îngrășămintelor organice și în prezența plantelor furajere, asigură condiții pentru acumularea și păstrarea în sol a majorității apei provenite din precipitații pe care o pune la dispoziția plantelor pe parcursul perioadei de vegetație. Se știe că humusul reține de 6 ori mai multă apă decât substanța uscată și întârzie cu 2 săptămâni efectul secetei.

- Fertilizarea organică, realizată în condițiile menționate, diminuează necesarul de îngrășăminte chimice care, în majoritate, provoacă acidifierea solului. Totodată, calciul nu mai este legat de radicalii acizi și solul își păstrează capacitatea de tamponare, prevenind scăderea pH-ului sub limitele favorabile creșterii și dezvoltării plantelor. Experimentul a dovedit că, de exemplu, grâul care se dezvoltă bine la pH 6-7,5, atunci când pH-ul este 5,8 se reduce producția cu 5%, iar la pH 5,2 producția a scăzut cu 20%.

- Într-un sol cu regim aerohidric favorabil ca urmare a structurii glomerulare și bogăției în materie organică au loc atât procese microbiologice de nitrificare, cât și o intensă activitate a faunei din sol și în primul rând a râmelor. Se apreciază că prin corpul râmelor trec anual 300-400 sol/h și că râmele într-o zi transformă în humus o cantitate de materie organică egală cu jumătate din greutatea corpului lor.

Iată de ce dezvoltarea sectorului zootehniei și în mod necesar extinderea culturilor furajere, pe lângă efectele economice favorabile, asigură menținerea și sporirea fertilității solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Articole înrudite