reclama youtube lumeasatuluitv
update 24 May 2019

Tehnica încondeierii ouălor

Meşteşugul încondeierii ouălor este strâns legat de arta broderiei de pe costumele populare, fiind o adevărată comoară a culturii populare bucovinene. Aurica Aneci, membră a Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova, este dintr-un sat de munte, Paltinu. În copilărie le-a avut mereu aproape pe bunica şi pe mama, amândouă insuflându-i dragostea pentru tradiţii şi obiceiuri, în special pentru încondeierea ouălor şi ţesut, care s-au transformat din pasiune în profesie. La 64 de ani, încondeiază ouă pentru a participa la expoziţii şi târguri, pentru a le dărui celor dragi, dar şi pentru a se relaxa.

La Paltinu se încondeiază ouă tradiţionale şi ouă cu ceară în relief, cunoscute şi sub denumirea de ouă comerciale sau ouă cu bobiţe. Cele tradiţionale sunt cu motive vechi cum ar fi plugul, grebla, coarnele berbecului, crucea etc., lucrate în culorile specifice acestui sat, galben, roşu şi negru. Cele comerciale sunt cu motive abstracte, folosindu-se o diversitate de culori, şi sunt lucrate prin aşezarea succesivă de straturi de ceară colorată. Ouăle tradiţionale sunt cele pe care femeile din Bucovina le pun în coş alături de „babă“ şi celelalte mâncăruri pregătite pentru sfinţit în noaptea de Înviere, în timp ce ouăle comerciale sunt mai mult pentru vânzare.

Aşa cum am aflat de la Aurica Aneci, în târguri proporţia este egală între cele două tipuri de ouă. Cunoscătorii vor ouă tradiţionale, dar mulţi vizitatori le vor pe cele moderne, pentru coloritul lor.

Pregătirea ouălor pentru încondeiere

Se pot încodeia ouă de raţă, gâscă, curcă, găinuşă americană, pichire, găină, struţ şi prepeliţă. După ce ouăle sunt spălate cu apă călduţă, se face o mică gaură, se amestecă conţinutul cu un ac mai lung pentru a se omogeniza şi este scos cu ajutorul unei seringi cu care se introduce aer, creându-se presiune şi conţinutul iese uşor pe lângă ac. Se spală oul în interior tot cu ajutorul unei seringi şi se pune la uscat până se elimină în totalitate apa din interior.

„Înainte, pentru că aveau şi conţinut, ouăle încondeiate nu rezistau mult. Golite în felul acesta, ele se pot păstra şi peste 100 de ani. Golirea oului mai este necesară pentru a elimina riscul ca la o spargere accidentală să avem un miros neplăcut. Golit, oul devine mai uşor la încondeiat. Pentru ouăle de casă nu folosesc detergent, ouăle din comerţ trebuie uneori degresate folosindu-se şi puţin detergent în apă călduţă“, ne-a spus Aurica Aneci.

Unelte necesare încondeierii

Odată oul pregătit pentru a primi o haină nouă avem nevoie de ceară şi chişiţe. Pentru a încălzi ceara de albine înainte se folosea o oală mică din fontă, care se punea la încălzit pe colţul sobei. Astăzi se folosesc diverse recipiente, în general cutii de conserve, care se încălzesc pe reşoul electric, pe o plită sau se foloseşte un sistem asemănător unei veioze, cu un bec de putere mare, 75-100 W, deasupra căruia se pune cutia cu ceară.

Chişiţele sunt de mai multe mărimi, cele cu vârful mai subţire sunt folosite pentru linii subţiri, fine, cele un pic mai groase pentru linii mai late, iar cele mai mari pentru umplere. Atât pentru ouăle cu ceară în relief cât şi pentru cele închistrite, căniţa cu ceară este pusă deasupra becului, până când ceara devine fluidă. Pentru a nu curge pe ou, plusul de ceară din chişiţă se pune pe unghie prin apropierea chişiţei.

Ouă cu ceară în relief

La ouăle cu ceară în relief, prima oară se trasează modelul cu linii foarte fine din ceară neagră. Apoi se aşază cu chişiţa ceara colorată, în bobiţe a căror dimensiune este dată de mărimea chişiţei. Culorile sunt stabilite în funcţie de modelul ales; de obicei se foloseşte o combinaţie de trei, rareori patru culori, a patra fiind de obicei albul.

„Pentru ouăle cu ceară în relief trasarea modelului durează aproximativ o oră, apoi, în funcţie de complexitatea modelului ales, umplerea poate dura şi o zi. Nu se încălzesc şi nu se aşază toate culorile concomitent. Se lucrează mai întâi cu o culoare tot oul, apoi se trece la următoarea. Dacă aveţi de încondeiat mai multe ouă, după ce s-a trasat modelul se lucrează toate ouăle care necesită aplicarea aceleiaşi culori. Astfel economisiţi timp cu prepararea şi încălzitul cerii din respectiva culoare.

Modelul în relief este singurul care se poate aplica şi pe ouă din lemn. Folosirea ouălor de lemn pentru o astfel de decorare este nouă, avantajul fiind rezistenţa la transport“, a precizat Aurica Aneci.

Ouă tradiţionale

Pentru ouăle înnobilate în băi de culoare, primul pas este împărţirea oului pe lungimea sa în două jumătăţi, cu ajutorul unei linii, după care se face împărţirea geometrică a suprafeţei oului cu linii subţiri sau puncte. În funcţie de model, oul poate fi împărţit pe lăţime cu două linii paralele, sub forma unui brâu. Între aceste linii oul va fi decorat cu motive sau poate avea un mesaj scris. Se mai practică şi împărţirea oului în câmpuri cu ajutorul liniilor subţiri, atunci când modelul se repetă. După ce se trasează primul contur cu ceară oul se pune în vopseaua galbenă, apoi se trasează umplerea peste culoarea galbenă şi se pune oul în culoarea roşie, apoi se lucrează oul cu ceară pe roşu şi se pune în culoarea cea mai închisă, negrul.

Pe ouă linia dreaptă verticală înseamnă viaţă, linia dreaptă orizontală – moarte, linia dublă dreaptă – eterni­tate, linia cu dreptunghiuri – gândire şi cunoştinţe, linia ondulată – apă, purificare, spirală – timp, eternitate. La final ceara de pe ou este încălzită şi îndepărtată. Atât ouăle cu ceară în relief cât şi cele tradiţionale sunt lăcuite la final.

Coaja oului dă nuanţa

„Munca este aproape la fel pentru ouăle tradiţionale ca şi pentru cele cu ceară în relief. La cele din urmă se lucrează modelul aşa cum va fi în final, în timp ce pentru cele scufundate în baie lucrezi pe negativ, pentru că suprafeţele neacoperite cu ceară sunt cele care vor fi vopsite. În funcţie de coaja oului depind şi nuanţele culorilor, fiind aproape imposibil să copiezi culorile de la un ou la altul. Pentru ambele stiluri ceara de albine trebuie să fie curată, procurată de la crescătorii de albine. Pentru cele cu ceară în relief se folosesc culori pe bază de ulei, care sunt amestecate cu ceara fierbinte. Pentru ouăle tradiţionale se poate folosi vopsea de lână sau galus. Mai sunt şi culorile naturale din plante, dar procedeul de obţinere a acestora este destul de greu“, a precizat meşterul popular Aurica Aneci.

Silviu Buculei