reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Jul 2019

Agalele europene şi neonarghileaua

Pamflet

O veste îmbucurătoare transpare din media agricolă. În ultima săptămână a lui Gerar, mai-marele diriguitor al agriculturii, la o vedere cu café şi narghilé la neovizirul agriculturii, atacă problema hapurilor cu neotiutiun (neonicotinoide, pentru cunoscători!). De unde apăsarea agalelor de la Western HightGate? Plânseră crescătorii de muşte (unii, ca să fim cinstiţi!) că hapurile cu neotiutiun folosite la tratarea seminţelor le decimează ştiubeiele. Acu’ p’a dreaptă! Poate jura cineva pe Originea Speciilor a lu’unu’ Darwin că în vremile ăştea de crize alimentare şi foamete albina nu suferă o terifiantă mutaţie anatomo-morfologică, culinar-determinată şi, în loc să sugă miere, cum face de la Facere, îşi trage’n locu’trompei fălci crocodileşti şi se pune pe rumegat rădăcini, tulpini şi frunze, ca cea din urmă vacă? Bun înţeles că ăstea fiind otrăvite până în măduva oaselor cu tiutiun (neo!), harnica  insectă se pune cu roatele’n sus, astfel că suratele ei, după ce o învelesc în copârşeu de ceară, o duc la loc cu verdeaţă unde nu-i nici durere, nici ghiorăială de maţe. Îmbucurându-mă cu asupra de măsură de cercarea mai-marelui, îmi pică faţa când văzui că un’mai mic, citat şi el de agenţiile de veşti rurale (v. http://www.recolta.eu), îmi tăie maiuneza veselelii, declarând cu subiect şi predicat că doar cu mult chiu şi vai s-ar putea obţine râmnita derogare, cam între Lăsata Secului şi Sfânta Mărie Mică. Apoi, HALT! Pune şi că ar cam fi ultima dată când s’a obţine îngăduinţa bogatului fermier european pentru sărmanul fermier român în luptă milenară cu gărgăriţele, puricii, păduchii, viermii de sârmă şi alte jigănii care năvălesc în iureş cum dă colţu’ ierbii. Mai zicea dragomanul, citez: „Greu de crezut că în toamnă vom mai obţine o derogare. Am obţinut în primăvara trecută, în toamnă, sperăm să obţinem şi acum. Trebuie ca România să vină cu date care să justifice foarte bine necesitatea utilizării acestor substanţe. Altfel, se ajunge în comitetul de experţi în care Comisia trebuie să convingă celelalte 27 de state membre să nu se opună. Şi nu e uşor dacă nu ai argumente foarte serioase. Pentru că aplici o derogare o dată, de două ori, dar nu poţi la infinit...“

E! Aci’i’aci! Trecură ca la doi ani de când ni se puse în propoziţie verbul „a interzice“ şi distintinsu’ strecoară o umbră de îndoială asupra capacităţii noastre (instituţionale!) de a justifica necesitatea utilizării neonicotinoidelor. Acu’, dacă autoritatea nu a fost în stare, timp de 24 de luni, să pregătească documentaţia pentru susţinerea necesităţii utilizării neonicotinoidelor, aşa cum se sugerează în declaraţie, mă întreb ce-o fi făcut, dacă nici „argumente foarte serioase“ nu găsi? Or fi stat cu capu’n nisip, precum legendara orătanie şi acu’, când trebuie să fie cătată de óò de agalele din celelalte 27 de paşalâcuri (care nu prea se bucură p’acasă de multe goange cu aparat bucal de rupt şi masticat), dă din colţ în colţ?

Gheorghe Socotitorul

P.S. nu prea am, dupe ce cetii declaraţia! Deşi cred că nu s-ar mai pune problema, de vreme ce fermierii nemţi se apucară şi ei de huduit la akingii bruxellezi, pe aceeaşi temă. Şi paşalele lor nu’s karaghioşi.

Acelaşi