reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Campania de fătări la ovine

O etapă prioritară în tehnologia de creştere a ovinelor o constituie activitatea de reproducţie (monta şi obţinerea de miei prin fătări în campanii organizate) care asigură venituri importante prin vânzarea de miei vii, carne de miel, precum şi creşterea efectivului sau înlocuirea animalelor reformate sau moarte.

Campania de fătări la ovine se desfăşoară în perioada februarie – martie, în funcţie de data introducerii berbecilor reproducători în turmele cu oile stabilite pentru reproducţie.

Pentru desfăşurarea în condiţii optime se vor asigura următoarele:

- Identificarea şi înregistrarea în Baza Naţională de Date a ovinelor din exploataţie şi a mieilor nou-născuţi.

- Asigurarea unui personal suficient şi care are cunoştinţe de bunăstare, manipulare a animalelor,  mulgere, tehnici de dezinfectare şi tundere.

- Adăpostirea ovinelor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure în principal densitatea şi zooigiena la parametri normali (aşternut curat, spaţii dezinfectate şi văruite).

- Suprafaţa totală de adăpostire pentru toate animalele şi dimensiunea grupului se determină în funcţie de vârstă, mărime şi alte caracteristici biologice ale ovinelor. Densitatea trebuie să permită suficientă libertate de mişcare animalelor, respectiv 1,5 m² pe cap de oaie adultă şi 0,35 m² pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafaţa minimă de 2,5 m² pe cap de adult şi de 0,5 m² pe miel.

- Ovinelor care nu sunt ţinute în adăposturi închise trebuie să li se asigure protecţia necesară împotriva intemperiilor, contra animalelor de pradă, accesul la apă şi la hrană.

- Compartimentarea adăpostului în funcţie de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei).

- Asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18-20°C, coeficientul de luminozitate, 1:12, – 1:15, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% şi împrospătarea continuă a aerului prin ventilaţie naturală.

- Menţinerea în stare de igienă şi funcţionare a echipamentelor din adăposturi, respectiv echipamentele de muls (unde este cazul), sistemele de încălzire şi de ventilaţie.

- Hrana să fie echilibrată nutritiv şi furnizată în condiţii igienice, aditivată cu suplimente minerale adecvate, atunci când este necesar şi cu un aport mai mare pe bază de cereale în această perioadă.

- Să se asigure un front de furajare care să permită tuturor ovinelor să se hrănească simultan şi să aibă acces la o sursă de apă potabilă de bună calitate.

- Mieii trebuie să primească o cantitate suficientă de colostru, furnizat la temperatura corpului, în decurs de 20-30 minute de la fătare. Hrănirea cu lapte trebuie să continue pentru cel puţin primele opt săptămâni de viaţă. De la sfârşitul primei săptămâni de viaţă, mieii să aibă acces treptat la alte produse alimentare proaspete, fibroase sau concentrate şi la apă de calitate la discreţie.

- Protejarea surselor de apă şi furaje pentru a nu fi supuse îngheţului şi evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) îngheţate care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni grave.

- Inspectarea zilnică a efectivului de ovine, acordându-se o atenţie specială aspectului corporal în ansamblu, mişcărilor animalelor, rumegării, schimbărilor de comportament, existenţei unor diverse răni sau plăgi şi stării ongloanelor.

- Efectuarea coditului la oile fătătoare, înlăturarea învelitorilor fetale şi a straturilor de aşternut ud cu lichidele scurse în timpul fătării, prevenind astfel răspândirea unor boli.

- Ovinele bolnave sau rănite să fie izolate în adăposturi sau boxe speciale, cu aşternut uscat şi confortabil şi să fie consultate de un medic veterinar.

Este necesar să existe o colaborare permanentă cu personalul sanitar-veterinar.

Dr. Ioan PENŢEA, DSVSA Sibiu