Adama Sultan iulie 2020
update 13 Jul 2020

Zăpada - sursă importantă de aprovizionare a solului cu apă

În majoritatea zonelor din țara noastră, apa este factorul definitoriu în realizarea producției agricole. Solul înmagazinează cea mai importantă rezervă de apă în sezonul rece (octombrie-martie), cca 160-240 mm și aceasta provine, în special, din zăpadă. Din această cantitate, ușor accesibilă plantelor, sunt 100-120 mm.

Un strat de zăpadă de 10 cm grosime furnizează cca 300 mc apă/ha.

Important este ca primul strat de zăpadă să cadă pe solul neînghețat (așa cum a căzut în această iarnă) pentru ca apa provenită din topirea zăpezii să se poată infiltra în sol în cantitate cât mai mare.

Prin urmare, solul trebuie să fie normal afânat și fără bariere în calea apei precum hardpanul sau straturi impermeabile la adâncimi de 40-60 cm. Pentru distrugerea hardpanului se lucrează cu plugul prevăzut cu scormonitori sau cu cizelul. Pentru adâncimi mai mari se lucrează cu scarificatorul, la 3-4 ani, la adâncime de 60-70 cm.

Rezerva de apă acumulată în sol în perioada rece constituie criteriul de bază în stabilirea unor verigi tehnologice, precum cantitatea de azot folosită, densitatea plantelor, soiurile şi hibrizii folosiţi etc.

Astfel, dozele de îngrăşăminte cu azot se majorează cu 3 kg N s.a./ha pentru fiecare 10 mm precipitaţii acumulate peste normala zonei şi se reduc cu 5 kg N s.a./ha pentru fiecare 10 mm sub normal a zonei.

Rezultă, deci, că una dintre preocupările fiecărui agricultor în perioada de iarnă este să realizeze, prin toate mijloacele, acumularea în sol a unei rezerve cât mai mari de apă. Un sol bine lucrat poate acumula pe stratul 0-15 cm cca 4.500 mc apă/ha. Când se aplică îngrăşăminte organice, capacitatea solului de a reţine apa creşte cu 20%, iar 1 g de humus poate reţine cca 5 g apă. Este important de menţionat că 1 mm de apă reţinută în perioada de iarnă echivalează cu 2-3 mm din perioada de vegetaţie.

Principalele mijloace prin care se poate reţine zăpada sunt:

a. Executarea valurilor de zăpadă cu pluguri speciale care pot fi confecţionate în orice formă. Din două scânduri groase şi late, unite în faţă sub unghi ascuţit (ca o rariţă) şi tras de tractor.

Se deplasează perpendicular pe direcţia vântului şi în urmă rămân valuri care constituie obstacole în calea vântului și se reține zăpada. Între parcursuri se lasă 10-15 metri.

b. Realizarea de ziduri din calupuri de zăpadă, cu același rol și la aceeași distanță ca valurile.

c. Executarea de ziduri din baloți de paie așezați la distanța de 1 m unul față de celălalt și la 12-15 m între ziduri.

d) Realizarea de perdele din câte 2-4 rânduri de tulpini netăiate din cultura de porumb, floarea-soarelui, sorg, cânepă etc. distanțate la 20-25 m între ele și cât mai perpendicular pe direcția vântului principal.

e) Acolo unde este posibil, montarea de parazăpezi din panouri de scândură sau metalice (asemănătoare cu cele de la drumuri). Acestea, după ce s-a depus zăpada pe 2/3 din înălțimea lor, se mută pe altă poziție.

f) Se mai practică folosirea așa-numitelor „plante tactice“, adică în miriștea culturilor recoltate în vară se însămânțează muștar sau rapiță care până toamna cresc și se lasă peste iarnă în câmp, ele fiind foarte bune colectoare de zăpadă.

g) Dar mijlocul cel mai eficace îl constituie perdelele forestiere de protecție.

Ele asigură în spațiul protejat un strat uniform de zăpadă din care se realizează înmagazinarea în sol cu 300-500 mc/ha mai multă apă. Totodată, stratul de zăpadă asigură protecția culturilor de toamnă și contribuie substanțial la sporirea producției.

În tabelul 1 (vezi tabel în revistă) se prezintă grosimea stratului de zăpadă între 90-100 cm comparativ cu câmpul deschis (15 cm).

În tabelul 2 (vezi tabel în revistă) prezentăm adâncimea de îngheț a solului în funcție de grosimea stratului de zăpadă (solul a înghețat până la 12 cm adâncime, când stratul de zăpadă a fost 84 cm, și până la 61 cm, când stratul a fost 46 cm).

Ca urmare, în tabelul 3 (vezi tabel în revistă) prezentăm plantele ieșite vii din iarnă, în funcție de protecția stratului de zăpadă și, în final, producția realizată. (Fără reținerea zăpezii, producția de grâu a fost aproape jumătate.)

Pe terenurile în pantă, după cum se știe, lucrarea solului se execută paralel cu curbele de nivel și este indicată așa-numita „arătură în spinări“, adică la fiecare parcurs plugul să realizeze niște obstacole atât pentru reținerea zăpezii, cât mai ales pentru a se opune scurgerii apei la vale, provocând și eroziunea solului.

În timpul iernii se recomandă tăvălugirea zăpezii în benzi distanțate la 20 m, tot de-a lungul curbelor de nivel. Pe fâșiile tăvălugite zăpada se topește mai greu și apa rezultată din amonte se infiltrează în aceste fâșii și se acumulează în sol; nu provoacă eroziune.

Prin împrăștierea de paie pe anumite fâșii, topirea zăpezii se întârzie cu cca 7 zile și crește cantitatea de apă acumulată în sol cu cca 36 mm.

Iată deci o multitudine de posibilități pentru a mări cantitatea de apă acumulată în sol, atât de necesară culturilor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU