Laptele este produs în fiecare stat membru al UE, fără excepţie, sectorul laptelui situându-se pe primul loc între sectoarele cu produs unic din UE reprezentând, ca valoare, circa 15% din nivelul producţiei agricole europene. UE este un actor major pe piaţa mondială a lactatelor, în calitate de exportator principal al multor produse lactate, acestea având un important rol economic şi social.

Specialiştii de pe piaţă estimează că, pe termen lung, sectorul lactatelor este destul de promiţător, având în vedere creşterea globală a cererii.

Totuşi, riscurile de înfruntat sunt majore pentru sectorul lactatelor european şi mai ales pentru cel din statele nou intrate care au producătorii mai puţin organizaţi şi mai vulnerabili la dezechilibrele pieţei.

Criza din 2009 a arătat că liberalizarea pieţei şi dependenţa de pieţele internaţionale au fost urmate de o creştere a instabilităţii pieţei şi a volatilităţii preţurilor. Volatilitatea ridicată poate duce la crize economice grave, punând în pericol dezvoltarea întreprinderilor şi a producţiei sustenabile, în special în zonele cele mai vulnerabile.

Recent, embargoul impus de Federaţia Rusă a dus la creşterea incertitudinilor pe termen scurt legate de buna funcţionare a pieţei. Preţurile produselor lactate europene au scăzut în mod semnificativ de la anunţarea embargoului. Scăderea este cuantificată la 14%, în medie, faţă de preţul de la începutul anului.

Perspectivele pentru anul 2015 necesită vigilenţă maximă, în special având în vedere faptul că anumiţi fermieri ar putea fi penalizaţi suplimentar prin confruntarea cu suprataxele aferente cotelor din ultimul an. Acest lucru poate crea o situaţie delicată la nivel politic şi social.

Disponibilitatea informaţiilor legate de piaţă şi transparenţa în sectorul produselor lactate reprezintă condiţii preliminare pentru utilizarea eficace a instrumentelor disponibile. Este cunoscut faptul că, în aprilie 2014 a fost creat Observatorul pieţei laptelui, pas necesar şi important venit în folosul tuturor părţilor.

Observatorul pieţei laptelui poate fi îmbunătăţit prin echiparea acestuia cu un set de indicatori pentru o mai bună monitorizare a pieţei. Aceşti indicatori ar trebui să ofere informaţii cu privire la marjele de preţ şi să includă atât Statul membru cât şi dimensiunea regională, fără a creşte povara administrativă.

Această transparenţă ar trebui să protejeze interesele diferitelor entităţi de pe filiera laptelui.

Scăderea preţului laptelui la producător nu înseamnă obligatoriu şi scăderea preţului laptelui la consumator, însă trebuie să se garanteze veniturile producătorilor pentru ca aceştia să-şi continue activităţile.

Volatilitatea preţurilor este un aspect esenţial de luat în considerare, având în vedere experienţele de până acum, dar şi competiţia tot mai mare de pe piaţa laptelui. Producătorii au nevoie de o anumită predictibilitate în ceea ce priveşte preţul pentru a putea elabora o strategie adaptată la condiţiile impuse de piaţă.

Pentru ca ajutorul pentru stocarea privată la unt, lapte praf degresat, măsura privind perioada de intervenţie publică la unt şi lapte praf degresat să fie eficiente este necesar să se revizuiască preţul de referinţă la produsele supuse intervenţiei pentru ca aceste măsuri să fie atractive pentru producători.

Introducerea restituţiilor la export va putea degreva piaţa UE de surplusul de produse lactate rezultate din pierderea unui important segment de piaţă. Majorarea cuantumului sprijinului pentru produsele care fac obiectul schemei de distribuire al laptelui în şcoli, precum şi acoperirea pierderilor de venit reprezintă măsuri pe care Comisia trebuie să le ia în calcul în momentul analizei funcţionării pieţei europene a laptelui.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU