reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Nov 2019

Iarnă transilvană

Să ne imaginăm că într-o astfel de zi, precum cea de acum, ne-am afla pe Vârfu Negoiu din Munţii Făgăraş. Cei care, încă din toamnă, aveau piscurile acoperite de albul zăpezilor. De acolo, de sus de tot, privirea ne coboară către istorica şi creştineasca Curte Domnească de pe Argeş, ca şi spre partea opusă a muntelui, lăsându-se purtată de lina şerpuire a Văii Oltului, şi ajunge până sub zidurile falnicei mănăstiri a Brâncovenilor – martiri de la Sâmbăta de Sus. Şi, astfel, pe retina ochilor ne rămâne un frumos crâmpei din imaginea imensului tablou al ţării, aflată la începutul unui nou an şi drum, anticipat de sărbătoarea Crăciunului şi de cea a Anului Nou. Iar amintirile plăcutei copilării îmi aduc în minte şi în suflet întâmplări ale îndepărtatelor ierni din ţinuturi transilvane.

Din tot ceea ce a fost mai frumos, mai trainic şi mai adevărat românesc, călătorind spre noi din îndepărtate timpuri, vrednicul ţăran-oier din Mărginimea Sibiului a izbutit să ducă mai departe obiceiul de a pârli cu paie porcul tăiat şi de a umple maţul gros cu chişca afumată pentru sarmale; de a coborî în sat, cu carul tras de vite, un falnic trunchi de fag sau de stejar adus din pădurile Văii Sadului, în jurul căruia feciorii şi fetele din Sădurel s-au prins, în ajun de Crăciun, în învârtite şi bărbuncuri; în a patra zi a Crăciunului oamenii satelor şi cătunelor, îmbrăcaţi în hainele lor româneşti, de o frumuseţe şi simplitate cuceritoare, au ţinut calea drumului lung al apei Cibinului, oprindu-şi săniile şi căruţele trase de cai în zona centrală a Săliştei, participând la întâlnirea anuală a Junilor şi Juneselor din Mărginimea Sibiului, după care de Sfântul Ioan Botezătorul au fost oaspeţii satului Tălmăcel, pentru a lua parte la „udatul“, în apa de cleştar a râului de munte, a purtătorilor prenumelui de Ion, Ioan, Ioana, Oana şi Ionica. Numai baciul Dumitru Ştef „al Ciobanului“, din Gura Râului, a avut alte treburi. El a meşterit pe răbojul calendarului popular şi al plantelor medicinale cele 12 zile care despart Crăciunul de Bobotează, luând în calcul cum o fi iarna acestui an şi a celui următor, 2016, pentru el iarna începând odată cu noaptea de 6 spre 7 decembrie, prevestitoare a sărbătorii creştine a Sfântului Ierarh Nicolae. De remarcat că „Nea’ Mitruc“ a împlinit vârsta de 90 de ani şi că nu-şi aduce aminte să nu fi fost adevărate prevestirile sale privitoare la vremea fiecărei luni şi a fiecărui anotimp al anului. Ca urmare el ştie că prima parte a iernii în care am intrat va fi ploioasă şi săracă în zăpezi, dar presupune că vor urma zăpezi viscolite şi nopţi geroase, astfel că va trebui să drămuiască cu grijă fânul şi otava din şură, precum şi cucuruzul din hambare pentru hrana îndestulătoare a oilor gata de fătat. În Jina Mărginimii Sibiului, fraţii-cojocari Vingărzan continuă să tăbăcească, să croiască şi să coasă cu talent, împreună cu nevestele lor, pieile pentru vestitele cojoace lungi până în pământ, „învelite“ în lâna oilor ţurcane, iar fierarul Nicolae Prode meştereşte foarfecele oţelite pentru tunsul primăvăratec al lânii oilor. Ţărăncile-academiciene ale creaţiei populare româneşti, Maria Ciucă din Poiana Sibiului şi Silvea Tecoanţă din Alţâna - Văii Hârtibaciului Agnitei le „şcoleşte“ în arta veche a ţesutului şi a brodatului pe elevele-copile ale satelor. Iar peste tot şi peste toate continuă să se audă colindurile iernii şi cântările fluieraşilor din Orlat, Tilişca şi din Răşinarii poetului Octavian Goga, cu al său vestit diplaş Naie Chioru’. Şi, astfel, cu emoţie, bătrânii satelor îşi aduc aminte de anii copilăriei, când mergeau „Cu Steaua“, iar de Anul Nou şi de Bobotează „cu Pluguşorul“. 

Ioan Vulcan-Agniteanul