reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Dec 2019

Superstiţii - BOBOTEAZA

Ziua în care a fost botezat Iisus Hristos este una dintre cele mai mari sărbători religioase ale spaţiului creştin ortodox. O serie de obiceiuri practicate de Bobotează vin din perioada precreştină şi i-au fost asociate într-un sincretism absolut fabulos. Astfel, pentru a nu se îmbolnăvi vitele şi a avea prăsilă, gospodarii satelor aşază masa pe o ştergură nouă de in cu urzeală de cânepă, sub care pun câteva pale de fân şi-i fixează colţurile cu drobi de sare. Se aştern 12 bliduri cu bucate, câte unul pentru fiecare lună a anului şi cu trei feluri de udătură (apă, rachiu şi vin). După ce preotul a binecuvântat bucatele aşternute, gospodarul duce întâi fânul, sarea şi apa dobitoacelor şi numai pe urmă vine să pună bucate în gură. În unele sate moldovene preotul era îmbiat să se aşeze pe laviţă, sub lăicerul căreia sunt ascunse grăunţe „ca să stea cloştile pe ouă“, iar dascălul primea un fuior de cânepă, să tragă după el toate necazurile şi relele cuibărite în casă şi în ogradă în anul trecut. Fuioarele erau arse în focurile aprinse seara, pe locurile mai înalte din vatra satului.

Cenuşa vetrei/sobei din noaptea Bobotezei se grijeşte osebit până în primăvară, când se împarte pomilor să aibă rod bogat şi să nu-i atingă omida. Tot despre rodul pomilor este şi o superstiţie divinatorie: dacă pomii sunt încărcaţi de promoroacă în dimineaţa Bobotezei, vor fi încărcaţi de rod, dacă sunt acoperiţi de gheaţă, e semn de pagubă. Femeilor le este interzisă spălarea rufelor vreme de şapte zile „să nu se spurce apele“, care tocmai au fost sfinţite. De Bobotează nu trebuie să te cerţi şi nici să dai ceva din casă, nici măcar cărbuni aprinşi pentru aţâţatul focului, dacă nu vrei să ţi se golească gospodăria în anul ce vine ori să se întoarcă focul asupra casei în vatra căreia s-a născut. Agheasma sfinţită în curtea bisericii se aduce acasă, împărtăşind cu ea fântânile din drum, sfinţind porţile, bătătura, grajdul, animalele, casa cu toate ale ei şi păstrându-se peste an la loc ferit pentru necazuri de boală, pe care le alungă ca luate cu mâna. Cu cărbunii aprinşi luaţi de la focul din noaptea Bobotezei se afumă pomii din livadă şi se înconjoară casa, să fie feriţi de fulgere şi trăsnete.

Fetele mari ascund sub pernă o crenguţă de busuioc stropit cu agheasma Bobotezei ca să-şi viseze ursiţii, iar dacă în ziua respectivă alunecă pe gheaţă până la S’ân Dumitriu se vor mărita. În multe din regiunile istorice (Ardeal, Bucovina) Ion-ii sunt marcaţi cu brad la poartă şi sunt alergaţi până la râu/pârâu şi „botezaţi“. Nu de puţine ori obiceiul ia aspectul unei competiţii, astfel că cel care o câştigă are dreptul să iasă primul cu plugul în primăvară şi să dea semnalul începerii repetabilei trude a verii. Recuperarea crucii cu care se botezau apele de către arhiereul locului a fost până în veacul XX semnul de iertare a păcatelor osânditului care o făcea.

(Adaptare după Arthur Gorovei şi Elena Niculiţă - Voronca)