reclama youtube lumeasatuluitv
update 25 Apr 2019

Biostimulatorii, suplimente nutritive pentru plante

Aşa cum ne-am obişnuit cu suplimentele alimentare care fortifică organismul uman ajutându-l să treacă mai uşor peste perioadele de stres, boală sau temperaturi extreme ar trebui să înţelegem că şi plantele pe care le cultivăm ar putea beneficia de un plus de energie din partea unor substanţe care nu pot fi sintetizate în surplus, dar care pot fi asimilate din exterior. Aceste substanţe sunt cunoscute astăzi pe piaţă drept biostimulatori, chiar denumirea făcând referire la stimularea propriilor sisteme de apărare a plantei, ajutând-o să fie mai viguroasă şi mai productivă.

Biostimulatori naturali sau de sinteză?

Ceea ce trebuie ştiut însă despre aceşti biostimulatori este că pe piaţă există produse care au la bază substanţe naturale, dar şi produse de sinteză obţinute chimic. Majoritatea produselor comercializate în România folosesc silicaţi sau alte produse de sinteză care au structură chimică asemănătoare hormonilor existenţi în plante (auxine, inhibitori, gibereline) cu excepţia retardaţilor care nu se sintetizează în plante, dar care sunt obţinuţi prin procese de sinteză.

Rolul acestor substanţe este de a dirija creşterea şi dezvoltarea plantelor prin reglarea echilibrului metabolic. Însă excesul, deficitul de lumină, temperaturile extreme pot influenţa echilibrul hormonal.

Dacă la produsele de sinteză întotdeauna există acest amendament, biostimulatorii obţinuţi din substanţe naturale sunt asimilaţi mai uşor de plante şi nu creează dezechilibre. Un astfel de produs care are la bază acidul silicic asimilabil am găsit la reprezentanţa unei companii din Olanda. „Suntem singurii pe piaţă care folosim acidul silicic asimilabil, majoritatea folosind silicaţi. Practic, noi folosim substanţe naturale din sol, separăm substanţele, extragem siliciu printr-un procedeu brevetat de stabilizare a siliciului în soluţie, iar punctul forte este faptul că acest siliciu este asimilat de plantă“, după cum susţine Viorel Ionescu (foto), reprezentantul firmei din Olanda.

De ce este atât de preţios siliciul?

Chiar dacă siliciul este al doilea element cel mai prezent în mediul nostru de zi cu zi, regăsindu-l nu doar în natură ci şi în plastic, în electronică el are o valoare deosebită prin beneficiile aduse organismelor care îl sintetizează. În agricultură siliciul conferă plantei o rezistenţă sporită la stresul biotic şi abiotic, o masă foliară mai bogată, deci mai multă fotosinteză, mai multă glucoză, o tulpină mai groasă, o cantitate mai mare de apă în ţesuturi, ceea ce oferă o rezistenţă sporită la factorii de stres (temperatură, furtună, secetă).

„În România testele efectuate în perioada 2012-2014 au indicat la porumb un spor de producţie de 3.000 kg boabe la ha, iar la grâu între 1.500-2.000 kg/ha faţă de martor. În horticultură, viticultură, pomicultură am avut clienţi care ne-au sunat disperaţi şi ne spuneau că nu mai pot continua tratamentul pentru că pomul nu mai rezistă la surplusul de producţie şi s-a impus rărirea manuală“, argumentează Viorel Ionescu.

Dacă ne întrebăm de ce siliciu, ne întoarcem la anii 1970 la Institutul de Cercetare a Stufului din Tulcea care, împreună cu oameni de ştiinţă din China şi Japonia, a descoperit că siliciul are o importanţă vitală pe planetă atât la nivel vegetal, animal cât şi uman. În anii ‘50, doi doctori din Finlanda au făcut un studiu de combatere a osteoporozei la femei în Anglia şi au demonstrat că femeile din mediul rural sunt mult mai puţin predispuse la osteoporoză comparativ cu femeile din mediul urban, explicaţia fiind că acestea asimilau mult mai mult siliciu prin mâinile nespălate, fructele nespălate, mâncate direct din natură. Chiar dacă praful ajungea în corp, el era dizolvat de acizii din corpul uman, dar acidul silicic din stomac era asimilat şi întărea sistemul osos.

Cât şi cum se aplică?

În funcţie de cultură diferă cantitatea aplicată. Spre exemplu, la grâu sunt suficienţi 2 litri la hectar în 4 etape, la floarea-soarelui avem nevoie de 2,5 litri, iar la porumb de 2,6 litri/ha. În schimb, în horticultura protejată sunt necesari 3 litri la hectar. Fiind un foliar se aplică la nivelul frunzelor, iar costurile sunt de 90 euro la hectar. „Mulţi ar spune că este un produs scump, dar reducem costurile de tratament cu 50%. În funcţie de analiza solului reducem îngrăşămintele cu 40-50% şi înregistrăm un spor de productivitate între 25 şi 50% în funcţie de soi şi hibrid. Spre exemplu, la cultura de lucernă în judeţul Brăila sporul a fost de 120 euro la hectar, un câştig net pentru fermier. La fel în Zimnicea, unde am aflat de la fermierul cu care lucrăm că la grâu s-a înregistrat o concentraţie în proteină de 24% comparativ cu martorul care a înregistrat 18%.

Patricia Alexandra POP

Articole înrudite

Articole recente - Lumea Satului