Punguţa cu doi bani: subvenţia pentru păsări

De 9 ani, Adrian Ioan Trâmbiţaşu, din Săcele, Braşov, creşte animale şi păsări exotice: iepuri, păuni, gâşte, raţe şi găini. Activitatea şi implicarea în propria microfermă nu le consideră o afacere în sine, ci, mai degrabă, un hobby foarte costisitor. De aceea se plânge că cei care ar trebui să se ocupe de subvenţionarea acestui segment n-au dat pentru cocoşii lui nici măcar o punguţă cu doi bani.

Investiţie de 20.000 de euro într-o „afacere exotică“

La recent încheiatul târg IndAgra, în pavilionul destinat Uniunii Crescătorilor de Păsări din România, într-un careu definit de cuştile suprapuse cu păsări şi iepuri, cu o pălărie verde (à la Robin Hood) pe cap, plus o pană de păun prinsă la panglica pălăriei, îşi inspecta atent „exponatele“ aduse spre vânzare. De profesie inginer sectoare calde, activând însă într-un alt business ce n-avea nicio legătură cu diploma de absolvire, lua ca pe un hobby şi nu ca pe o afacere creşterea înaripatelor la el în ogradă. „Fac parte din Asociaţia crescătorilor de păsări mici şi mijlocii din Braşov şi am de 9 ani acest hobby. Păsările, în primă fază, le cumpăr din expoziţiile internaţionale şi naţionale, după care le reproducem noi acasă. Am un fel de microfermă, dacă o pot numi aşa, la mine în curte. De vândut, vând la târgurile organizate, dar nu scot cine ştie ce bani din asta. Este o meserie atât de costisitoare încât te ustură la buzunar, de aceea cei care o practică, o fac mai mult ca hobby. Din păcate, nu suntem ajutaţi, nu suntem subvenţionaţi în niciun fel de cei care guvernează. Gândiţi-vă numai cât costă alimentaţia lor, cât înseamnă oamenii care fac curat şi dau mâncare la păsări şi animale. Doar în prima fază investiţia făcută a fost de 15-20.000 de euro. Banii băgaţi n-au fost nici pe departe amortizaţi în cei 9 ani de zile. D-aia spun că nu e o afacere în sine, ci mai mult un hobby.“

Gâşte de 15 kg bucata

În jur, cocoşii trâmbiţau puternic, găinile cotcodăceau fudule (ca-n poveste) de parcă ar fi ouat o mărgică, gâştele gâgâiau şi sâsâiau pe toată lumea, iar raţele se plimbau de acolo-acolo clătinându-se instabil pe cele două picioare. Numai iepurii stăteau cuminţi, mişcând tremurat boticurile umede şi ciulind atent urechile. Obişnuit cu hărmălaia, Trâmbiţaş îşi trece în revistă „marfa”: „Am adus găina Cochinchina, care face parte din rasa grea a găinilor. Cocoşul ajunge la o greutate de 5-6 kg, iar găina la 3-4 kg. Perechea se vinde cu 200 de euro. Gâştele de Toulouse sunt de frumuseţe, nu de consum. Se cresc în Germania, pentru ficat îndeosebi, şi costă între 300-500 de euro perechea, luându-se în calcul calitatea exemplarelor. În funcţie de alimentaţie, conform standardului, gâscanul poate ajunge la o greutate de 15-16 kg, iar gâsca până la 12-13 kg. Mulţi cred că ar fi bună şi pe varză, dar nu este aşa, are foarte multă grăsime. Răţuştele, mandarine, caroline, califar (pe auriu şi pe alb), călugăriţele sunt nişte vietăţi exotice care înfrumuseţează şi dau o notă de culoare oricărei gospodării sau pensiuni. Perechea de iepuri poate ajunge între 150-200 de euro, în funcţie de calitatea lor. Păunii (standard „albastru“, albi şi umeri negri) se vând între 4-500 de euro perechea“, se înfoaie în pene Trâmbiţaşu.

Omul cu 500 de păsări… pe cap

Spune râzând că, dacă fiecare om are o păsărică la cap, el are 500, dar nu la cap, ci pe cap, păsări care vieţuiesc la el în curte şi de care are mare grijă. E hotărât, însă, să-şi întreţină hobby-ul câtă vreme o să-l ţină buzunarul sau, mai bine zis, câtă vreme îi va merge business-ul de care vorbea. „Acum mai mulţi ani asociaţia din care fac parte a făcut demersuri către Ministerul Agriculturii pentru obţinerea de subvenţii. La un moment dat au fost alocate nişte subvenţii pentru păsări, dar s-a renunţat. Oricum, suma era mizeră, ceva de ordinul unei punguţe cu doi bani. Adică pentru altele s-au găsit bani, dar pentru găinile şi cocoşii mei nu! Anul trecut am avut o discuţie la standul meu, tot aici, la IndAgra, cu ministrul Daniel Constantin. I-am spus nişte lucruri, pe care dânsul se pare că nu le cunoştea, referitoare la faptul că nu avem o abatorizare de iepuri la noi în ţară, în timp ce în marile magazine se aduc iepuri din Ungaria. Asta deşi sunt atâţia crescători în ţară care nu au unde să valorifice carnea de iepure. În marile magazine se aduc raţe, iepuri, gâşte şi multe altele, în timp ce noi stăm cu păsările şi animalele în curte, fiindcă nu avem cum să le valorificăm. Surplusul pe care-l avem l-am putea valorifica pentru consum intern. Un neavizat ar crede că măcar din iepuri – că se zice că se înmulţesc rapid, nu? – se poate scoate investiţia făcută. Da, se poate scoate repede investiţia vânzând 2 iepuri dintr-un cuib de 6, iar pe restul să-i tai, să-i bagi la congelator şi să-i mănânci cu familia“, persiflează cu amărăciune Adrian Ioan Trâmbiţaşu.

Paul ROGOJINARU