Adama Sultan iulie 2020
update 13 Jul 2020

Posibilităţi de sporire a calităţii produselor agricole

Uneori se înţelege eronat noţiunea de „calitate a produselor agricole“ şi ea se asimilează cu ceea ce în vorbirea curentă este „cantitate“.

Astfel, de exemplu, un conţinut mai ridicat de grăsimi în sămânţa de floarea-soarelui sau de rapiţă, precum şi un conţinut mai ridicat de zahăr în „rădăcinile“ sfeclei-de-zahăr ar sugera că plantele respective au recolte de mai bună calitate. Nu este aşa.

Calitatea trebuie considerată, mai ales, ca o consecinţă a constituţiei fizice şi chimice a produselor agricole respective care se finalizează prin randamentul la prelucrare sau prin efectul energetic în alimentaţie.

Calitatea sfeclei-de-zahăr este asigurată de uşurinţa cu care se separă zahărul şi de randamentul rezultat la prelucrare.

Când, alături de zahăr, în sucul sfeclei se găsesc glucoza şi fructoza, în timpul purificării zemii de difuziune acestea împiedică cristalizarea zahărului şi randamentul scade.

De asemenea, acidul pectic prezent în suc are caracter gelatinos şi influenţează negativ prin îngreunarea procesului de filtrare a zemii.

Efect negativ are şi aşa-numitul „azot vătămător“ deoarece la o parte azot vătămător se împiedică cristalizarea a 25 de părţi zahăr, care trece în melasă.

Prezenţa acestor substanţe care intervin în mod negativ în procesul de prelucrare depinde de regimul de nutriţie a sfeclei-de-zahăr.

Dozele mari de azot duc la creşterea cantităţii de azot vătămător.

Aplicarea dozelor mărite de fosfor au influenţă pozitivă în calitatea sfeclei-de-zahăr.

Îngrăşămintele cu potasiu, deşi influenţează pozitiv acumularea de zahăr, aplicate în doze mari înrăutăţesc calitatea sfeclei-de-zahăr prin aceea că în procesul de prelucrare se taie mai greu, tăiţeii se prelucrează anevoios şi au loc pierderi de zahăr în melasă.

Prin urmare, realizând o fertilizare echilibrată, printr-o corectă reglare a regimului de nutriţie a sfeclei-de-zahăr se va îmbunătăţi calitatea acestei culturi.

Calitatea produselor vegetale alimentare

La produsele alimentare calitatea este determinată de valoarea nutritivă, de gustul şi mirosul produselor respective, de înfăţişarea lor etc.

Calitatea grânelor se apreciază după următoarele însuşiri:

1. Valoarea nutritivă, care are în vedere:

a) Cantitatea de energie conţinută, exprimată în calorii şi care ne indică valoarea energetică a produsului folosit pentru întreţinerea vieţii şi activităţile productive.

b) Prezenţa substanţelor proteice, a substanţelor minerale, a vitaminelor etc. care au rol important în metabolism.

2. Modul cum se comportă grâul la prelucrare, în operaţiunile de morărit şi panificaţie.

a) Pentru morărit sunt importante sticlozitatea bobului, grosimea învelişului (pericarpul, testa şi stratul aleuronic) care influenţează randamentul în prelucrare (făină + tărâţe).

b) Pentru panificaţie se au în vedere:

– capacitatea făinii de a forma gaze în timpul dospitului, capacitate asigurată de cantitatea de zaharuri fermentescibile;

– capacitatea aluatului de a reţine gazele formate, care depinde de calitatea glutenului.

La rândul său, calitatea glutenului este dată de raportul între gliadină şi glutenină care se manifestă prin extensibilitate, elasticitate şi tenacitate.

Notă: Când raportul între gliadină şi glutenină este 68% şi 32% glutenul este foarte bun; când este 75% şi 25% este bun, iar când este 80% şi 20% este nesatisfăcător.

Aceste însuşiri ale bobului de grâu sunt puternic influenţate de climă şi sol.

Omul poate interveni printr-o corectă fertilizare, prin aplicarea îngrăşămintelor cu azot în anumite doze şi în anumite faze pentru a spori conţinutul în substanţe proteice. Reţinerea zăpezii şi irigaţiile asigură recolte mai sărace în proteină, dar mai bogate în extractive fără azot. Este importantă şi aplicarea de microelemente, inclusiv prin fertilizarea foliară.

Astfel, de exemplu, aplicarea microîngrăşămintelor cu iod la porumb folosit în furajarea găinilor a sporit producţia de ouă cu 60%, iar când s-a folosit în furajarea caprelor a crescut lactaţia şi conţinutul în grăsime cu 20%.

Pentru a nu avea probleme cu calitatea grâului acesta trebuie recoltat la timp pentru că atunci când sunt ploi şi boabele încolţesc în spic (peste 1%) este influenţat indicele de cădere (sub 160 sec. este necorespunzător pentru panificaţie). De asemenea, când are înţepături de ploşniţe peste 2%, acestea injectează în bob enzime proteolitice care depreciază glutenul.

La floarea-soarelui uleiul conţine acizi graşi nesaturaţi (acid linoleic 44-47% şi acid oleic 14-43%) şi în cantităţi cât mai reduse, cca 2%, acid linoleic, care este sensibil la oxidare. Această structură îi conferă stabilitate şi capacitate de conservare îndelungată.

Uleiul de rapiţă nu trebuie să conţină acid erucic, care are influenţă negativă asupra organismului uman.

Creşterea componentelor favorabile şi reducerea celor nefavorabile constituie obiective principale în pro­cesul de ameliorare a acestor culturi.

Îmbunătăţind calitatea produselor care se folosesc în alimentaţie, se asigură întărirea sănătăţii oamenilor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Articole înrudite