Deratizarea cuprinde complexul de măsuri și mijloace de prevenire și combatere a rozătoarelor. Aceasta, pentru unitățile zootehnice, este o acțiune reglementată prin Norme și măsuri, prevăzute în legea sanitar-veterinară și în Programul acțiunilor strategice de supraveghere, prevenire și combatere a bolilor la animale, dar și în tehnologiile sanitar-veterinare.

Rozătoarele, șoarecii și șobolanii, pe lângă faptul că produc pagube economice importante, sunt vectori pentru o mulțime de boli infecțioase și parazitare pe care le transmit atât la alte animale, cât și la om. De aceea deratizarea reprezintă, alături de dezinfecție (pentru prevenția și distrugerea microbilor) și dezinsecție (prin care se combat insectele și acarienii), o componentă de bază a complexului de măsuri igienice, necesare pentru prevenirea îmbolnăvirilor la animale și om.

Prevenirea și combaterea rozătoarelor, o necesitate igienică și economică stringentă!

În unitățile industriale, pentru a fi eficientă, deratizarea se execută în baza unui program, întocmit de medicul veterinar și adaptat condițiilor specifice din fiecare unitate.

În sistemul gospodăresc sarcina de deratizare îi revine proprietarului.

Metodele de deratizare au fost elaborate ținând cont atât de biologia, mediul în care trăiesc și comportamentul rozătoarelor, dar și de proprietățile chimice și toxicologice ale substanțelor raticide și modul lor de aplicare. Pierderile economice cauzate de rozătoare sunt foarte mari, pe de o parte estimându-se că acestea consumă în jur de 10% din producția agricolă globală, iar pe de altă parte este problema deteriorării adăposturilor sau a utilajelor din dotarea acestora. În plus, rozătoarele poluează cu dejecții furajele și alimentele, fiind sursă de transmitere a unor boli infecțioase sau parazitare la om și animale (salmoneloza, leptospiroza, trichineloza etc.). Având în vedere toate aceste aspecte, prevenirea și combaterea rozătoarelor reprezintă o necesitate igienică și economică stringentă.

Pentru prevenirea invaziei cu rozătoare sinantrope (cele care trăiesc pe lângă gospodăriile oamenilor sau fermele zootehnice, ca de exemplu șobolanul cenușiu și alb, șoarecele de casă și de grădină) trebuie să se ia o serie de măsuri cum ar fi evitarea pătrunderii și cuibăririi rozătoarelor în interiorul adăposturilor, prin cimentarea galeriilor și menținerea în stare de funcționare a elementelor de închidere ale acestora. De asemenea, trebuie să se respecte igiena în adăposturi și să se îndepărteze sursele de apă din jurul adăposturilor, dat fiind faptul că rozătoarele nu pot trăi fără apă mai mult de 24-38 de ore.

Combaterea invaziilor cu rozătoare sinantrope se face prin diferite mijloace mecanice (curse, cap­cane), fizice (aparate generatoare de ultrasunete și unde electromagnetice) și chimice. Mijloacele chimice sunt cel mai des folosite și constau în folosirea raticidelor ca RATITOXUL și BRODITOPUL ce au în compoziție bromadiolonă și cumaclor și care sunt formulate pe bază de cereale, sub formă de pastă sau ca blocuri cerate, în funcție de locul administrării.

Amplasarea raticidelor se face în stații de intoxicare care permit doar accesul rozătoarelor, în locuri care să evite intoxicațiile la animale și om.

Aplicarea raticidelor se face timp de 4-5 zile, cu împrospătare zilnică, iar cadavrele rozătoarelor se ridică continuu și se ard sau se îngroapă.

Dr. Viorica CHIURCIU,
Medic veterinar, doctor în Știinţe medicale