Adama Sultan iulie 2020
update 6 Aug 2020

Oieritul, încotro?

Despre creşterea oilor aflăm, încă din rândurile lecturilor copilăriei, că ar fi una dintre ramurile importante ale agriculturii româneşti, astfel ajungem să identificam nu doar importanţa istorică ci şi importanţa economică pe care o are această îndeletnicire în spaţiul carpatin. Însă, după cum stau lucrurile, este din ce în ce mai grea păstrarea vie a oieritului, grea dar nu imposibilă. Soluții există, trebuie puse în practică.

O afacere nu tocmai profitabilă

Păstrarea tradițiilor reprezintă o condiție necesară păstrării identității unui neam, păstrarea oieritului pe potecile carpatine reprezentând unul dintre obiectivele fermierilor de la ferma Olimpia din localitatea Homorod, județul Brașov.

Înființată în anul 1992, ferma Olimpia s-a dezvoltat în timp, prin resurse proprii, ajungând să fie un important punct al sectorului zootehnic atât din punctul de vedere al menținerii vii a tradiției oieritului, cât și al dezvoltării creșterii mioarelor.

De cele mai multe ori, atunci când este vorba despre o nouă afacere, profitul este cel care dictează interesul, determinarea și munca depusă fiind direct proporționale cu câștigul obținut. Nu la fel par a sta lucrurile atunci când vine vorba despre oierit, cel puțin pentru cei care au în grijă ferma Olimpia. „Aș începe prin a spune ceva. Altceva decât despre a vorbi despre profit. Tot ce facem este din dragoste pentru animale, pentru pământ. Având în vedere ce se întâmplă în țară, nu pot să spun că este o afacere profitabilă. Avem probleme cu desfacerea materiei prime pe care o obţinem noi, laptele. Adesea avem probleme cu comercializarea cărnii și așa mai departe“, a declarat Ștefan Doru Şona, directorul fermei Olimpia.

Potențial există, trebuie voință!

Ameliorarea și reproducția în sectorul ovin reprezintă două dintre soluțiile unui domeniu parcă din ce în ce mai des uitat. La ferma din Homorod rasele autohtone de ovine sunt cele vizate pentru dezvoltarea efectivului. Întâlnim aici un nucleu de oaie germană cu cap negru care are rolul de a asigura berbecuţi care vor fi folosiți la infuziile ulterioare, atât la ţigaie, cât şi la ţurcană. Acest tip de nucleu este folosit pentru ameliorarea liniei de carne. „Țigaia este rasa cu care ameliorăm spre linia de carne. Facem acest lucru din dragoste și pasiune, zona ne ajută pentru păstoritul cu animale, iar performanța o cere piața, Comunitatea Europeană cerându-ne să concurăm cu ciobanii din alte state“, continuă Șona.

Demersurile dezvoltării sectorului zootehnic sunt mai laborioase decât pot părea la o prima vedere. Lucru susținut și de către reprezentantul fermei din Homorod: „Jumătate dintre lucrurile necesare le avem: dragostea pentru animale și nucleu genetic. Susţinere şi desfacere nu prea avem, dar sperăm să se schimbe ceva; ce depinde de noi, facem.“

Ce spun specialiștii

Dezvoltarea diverselor sectoare ale agriculturii depinde de mai mulți factori, începând de la fermieri și până la specialiștii din domeniu. Pentru a valida demersurile fermei din Homorod, dar și pentru a monitoriza bunul mers al lucrurilor, reprezentantul Agenției Naționale pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie (ANARZ), dr. Dan Bartolomeu, șeful Serviciului tehnic zonal Brașov, ne-a explicat care sunt pașii care au fost vizați și care este rolul autorităților în domeniu în proce­sul de ameliorare: „La această fermă din localitatea Homorod am folosit, pentru ameliorarea sectorului ovin, rasele autohtone omologate, mă refer la Țigaia cu cap negru de Teleorman, rasa de lapte Palas, dar şi rasa de carne Palas. Am folosit berbecii din rasa Palas ţinând cont de două considerente: avem puţine populaţii omologate şi am vrut să văd cum se pretează într-o populaţie autohtonă. Cel de-al doilea considerent este acela că a fost o rasă omologată de către Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie. Supervizăm, ca să zic aşa, controlul oficial al producțiilor, încercăm ca, din mers, să corectăm neregulile care se ivesc, dar aici este vorba despre o fermă care îşi doreşte să realizeze lucruri importante, pune în practică ceea ce îşi doreşte şi rezultatele se văd.“

Aceste încrucișări au rolul de a demonstra că există potențial folosind, pentru creșterea efectivului național de ovine, rasele autohtone. „Am vrut să dovedim că ţigaia, în special, se pretează foarte bine la ameliorarea în direcția de lapte, dar și în direcția de carne. În acelaşi timp, am ales să ameliorăm şi ţurcana. În acest scop am folosit ţigaia cu cap negru german şi avem deja miei care au un randament şi un spor foarte bun. Pentru producţia de lapte am folosit berbeci din rasa Țurcană Brează de Haţeg, care nu este încă omologată, dar care se pretează pentru mulsul mecanic“, a adăugat dr. Bartolomeu.

Selecția și ameliorarea ovinelor reprezintă o muncă laborioasă care ține cont de mai mulți factori, printre care factorul climatic este unul important: „Aici e o muncă de fineţe. Trebuie să ştii până unde mergi şi când trebuie să te întorci. Adică să aduci o infuzie, să aduci un aport dar, totodată, trebuie să te şi întorci. Trebuie făcut totul după un studiu bine aprofundat pentru a nu veni cu o rasă care să nu se adapteze condiţiilor de mediu. Trebuie să vii cu o rasă autohtonă, cu o infuzie, să metizezi până la un punct şi după aceea să faci o împerechere de întoarcere“, conchide reprezentantul ANARZ.

Nemulțumirile fermierilor

Contextul economic al ultimilor ani a condus spre un regres al efectivelor de ovine atât la nivel naţional, cât şi la nivel european. Scăderea interesului pentru lână, preţul laptelui sau al cărnii au fost principalele cauze ale regresului din sectorul ovin. „Activitatea noastră este foarte clară. Nu ne putem ocupa și de procesare, ne ocupăm doar de producție, avem laptele dar îl vindem către un procesator. Nemulțumirile noastre încep de la prețul laptelui, al cărnii, al motorinei, toate acestea raportate la prețul produselor de la raft. Cu toate că prețul materiei prime scade, pe rafturi ele tot cresc“, a adăugat Ștefan Doru Şona.

Loredana Larissa SOFRON