Muzeul Vămii Medievale Bran
La poalele Castelului Bran, într-un complex arhitectural compus din mai multe clădiri, mai poate fi încă vizitat Muzeul Vămii Medievale Bran. Nu se ştie pentru cât timp îi vor rămâne porţile deschise. Retrocedarea din 2009 a castelului, cu tot cu clădirile vămii, a complicat statutul acestui aşezământ. Iniţial se spunea că el va fi închis în 2013, odată cu finalizarea procedurilor de schimbare a proprietarului, dar lucrurile au trenat, aşa că şansa de a privi o istorie prin obiectele expuse încă există.
Să începem scurta noastră trecere prin istorie din secolul IV î.H, atunci când pe teritoriul transilvan au venit din apus populaţii izolate de celţi, care s-au stabilit lângă daci. Secolul I d.H. şi începutul secolului al II-lea găsesc Transilvania (dincolo de pădure, în latina medievală) drept centru politic al regatului Dacia. După ocupaţia romană, sfârşită în anul 271, prin retragerea aureliană, teritoriul carpatic a fost invadat, până prin secolul X, de goţi, huni, gepizi, avari, slavi, protobulgari, pecenegi şi maghiari, ultimii după ce au ocupat bazinul Panonic, în 896. Până în secolul al XII-a, Transilvania a fost ocupată în etape succesive de unguri. Din acest punct încolo, Bran va traversa, ca toată Transilvania, ceea ce istoricii au numit mileniul negru.
Fortăreaţa din Carpaţi. Cum s-a născut mitul Dracula
Istoria Castelului Bran şi a clădirii vămii începe în 1211, când cavalerii teutoni, care au primit Ţara Bârsei de la regele Andrei al II-lea al Ungariei, ridică o fortăreaţă la Bran (în turcă, „poartă“), căreia îi conferă rol de pază până în 1226, atunci când sunt alungaţi din regiune. În 1377, cancelaria regelui maghiar Ludovic cel Mare acordă locuitorilor Braşovului, în majoritate saşi veniţi în sec. al XII-lea, privilegiul de a construi un castel la Bran, pe locul aceluia vechi, cetatea fiind terminată un deceniu mai târziu, primind rol de fortăreaţă şi promisiunea de a fi şi vamă. Aceasta a fost adusă de la Rucăr la Bran, dar nu de braşoveni, ci de Mircea cel Bătrân, care a primit cetatea de la aliatul său, Sigismund de Luxemburg, până în 1419. Timp de patru secole, punctul de vămuire, plimbat între Braşov, Bran şi Fundata, a fost disputat între regii unguri şi austrieci, principii transilvani, cetăţenii Braşovului şi domnii Ţării Româneşti. Bătălia asupra controlului acestui punct de trecere, cu rol de circulaţie a mărfurilor înspre şi dinspre vestul Europei şi sud-estul continentului, era determinată de veniturile obţinute din vămuire, aşa-numita tricesima, reprezentând 3,3% din valoarea produselor. Drumul comercial trecea prin Braşov, ajungea la Câmpulung, vechea capitală domnească, iar de aici urma două trasee, unul prin Târgovişte – Gherghiţa – Buzău – Brăila, unde făcea joncţiunea cu drumul Moldovei, celălalt prin Piteşti – Slobozia – Craiova – Calafat – Vidin, cu destinaţie înspre Orient. Apropo de vameşii hapsâni, în timpul celei de-a doua domnii, Vlad Ţepeş, supărat de taxele din ce în ce mai mari percepute de saşi şi de faptul că oponentul său avea sprijinul principelui transilvan, atacă Braşovul, episodul de luptă sângeros fiind la originea mitului tiranului sângeros, „vampirul“ sau Dracula care „bântuie“ castelul... În 1836, graniţa dintre Transilvania şi Valahia se mută în munţi, iar Branul pierde întreaga importanţă militară şi comercială, astfel că în 1888 cetatea intră în administrarea ocolului silvic.
Sub patronajul reginei Maria a României şi Principesei Ileana
În 1920, după ce Transilvania revine la patria mamă, cetăţenii Braşovului oferă castelul reginei Maria a României, care-l va restaura şi transforma în reşedinţă regală de vară. Planurile de extindere sunt continuate, după moartea celei mai iubite dintre reginele pe care le-a avut România, de fiica favorită, Principesa Ileana, căsătorită cu Arhiducele Anton de Austria, cea care şi moşteneşte, prin testament, clădirile. După cedarea Cadrilaterului, inima reginei Maria, păstrată într-o casetă de argint şi-ntr-o alta ornată cu pietre preţioase, înfăşurată în drapelele României şi Angliei natale, este adusă de la capela Stella Maris a castelului Balcic la Bran. În 1948, la instalarea guvernului comunist, familia Principesei Ileana este trimisă în exil. În 1956 Castelul Bran este transformat în muzeu de istorie şi artă feudală, inclusiv cu un departament al vămii medievale. În 1987 este pusă în valoare, prin expoziţia „Pasul Bran“, importanţa instituţiei vamale, iar în 1998 au început lucrările de restaurare a complexului arhitectural „Vama Medievală Bran“, finalizate în 2009, atunci când se deschide muzeul. În 1990 Principesa Ileana, care între timp s-a dedicat vieţii monahale, devenind Maica Alexandra, îşi vizitează fosta proprietate, dar moare un an mai târziu. În 2009 castelul şi incintele revin definitiv moştenitorilor arhiducesei Ileana de Austria: Dominic Habsburg-Lothringen, Maria-Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer.
Muzeul, azi
Vama Medievală, parte a Muzeului Bran, care deţine peste 6.000 de piese din perioada 1290-1930, expune doar câteva sute de obiecte (n.n. - restul sunt ţinute într-un depozit) în mai multe încăperi: dormitorul reginei Maria a României, dormitorul regelui Ferdinand I al României, o expoziţie de ceramică, un salon Biedermeier, o sufragerie în stil neobaroc, un salon neorococo, expoziţia „Arta metalului între Occident şi Orient“, o sufragerie de la începutul secolului al XX-lea şi o sală cu mobilier din fosta sufragerie regală a castelului Bran. Dormitorul regelui Ferdinand I al României – şi o să folosim descrierile specialiştilor, ci nu impresii de vizitator neavizat – este dominat de un pat cu baldachin în stil baroc, lucrat manual din lemn de tei, arin, nuc, molid şi stejar, cu două scene religioase sculptate pe tăblie, „Naşterea Domnului Iisus Hristos“ şi „Închinarea magilor“, dăruit familiei regale de actriţa Marioara Voiculescu. Dormitorul reginei Maria contopeşte elementele Art-Nouveau cu cele renascentiste, baroce, brâncoveneşti şi orientale: măsuţe hexagonale cu un decor Art-Nouveau ori cu rozete româneşti, scăunelul rustic, jilţul neobrâncovenesc cu vulturul bicefal, divanul acoperit cu perne decorative, biroul cu elemente renascentiste engleze târzii etc. În celelalte încăperi mai puteţi admira: vasele persane cu ornamente geometrice şi vegetale, piese de Talavera din serviciul de ceai al reginei Maria, o candelă de argint datată în 1697, realizată de Georg May, la comanda domnitorului Constantin Brâncoveanu, sfeşnice din argint, o colecţie de picturi şi sculpturi, piese europene şi orientale realizate începând din secolul al XV-lea până în secolul al XX-lea etc.
Maria Bogdan