reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Oct 2019

Sistemul radicular, criteriu important în stabilirea tehnologiilor de cultură

Principalele funcţii ale rădăcinii constau în fixarea plantei de sol şi absorbţia apei şi sărurilor minerale din sol. Cu cât solul este mai puţin tasat, cu atât rădăcinile se dezvoltă mai mult în adâncime şi lateral valorificând un volum tot mai mare de sol şi depăşind mai uşor perioadele de secetă.

Rădăcinile plantelor leguminoase sunt pivotante şi pătrund la adâncime mai mare. Ele au capacitatea de a valorifica fosfaţii mai greu solubili pe care îi aduc spre suprafaţă şi mai ales aduc calciul care este foarte important în structurarea solului.

Solul din jurul rădăcinilor trebuie să fie suficient de afânat pentru a asigura primenirea aerului cu oxigen şi eliminarea CO2.

În procesul de respiraţie a rădăcinilor se eliberează energia necesară funcţiilor vitale ale acestora.

Prin eliminarea CO2 în procesul de metabolism, acesta împreună cu apa asigură o mai bună solvire a substanţelor din sol.

Când conţinutul în oxigen al aerului din sol scade sub 5% sau CO2 creşte peste 2% activitatea rădăcinilor se reduce şi încetează.

Rădăcinile se dezvoltă bine într-un sol poros, cu densitatea aparentă (Da) de 1,0-1,4 g/cm3. În solul tasat şi compactat care are Da mai mare de 1,5-1,6 g/cm3 sistemul radicular se dezvoltă anevoios şi prin experimentări s-a demonstrat că în aceste condiţii sistemul radicular la porumb se reduce cu 41%, iar la floarea-soarelui cu 49%.

Un alt factor care frânează înrădăcinarea este îmburuienarea culturilor. Astfel, o plantă de grâu, după 40 zile, avea rădăcinile de 176,9 m lungime în cultură curată şi de numai 83,9 m într-o cultură îmburuienată cu muştar sălbatic.

La aplicarea îngrăşămintelor trebuie să ţinem seama că azotul favorizează ramificarea rădăcinii, dar inhibă pătrunderea ei în adâncime, pe când fosforul determină atât ramificarea, cât şi creşterea în profunzime.

Adâncimea de pătrundere în sol a rădăcinilor la diferitele culturi o prezentăm în fig. 1 (vezi în revistă).

Rădăcinile la cerealele păioase se găsesc în majoritate în stratul superficial al solului (fig. 2 – vezi în revistă). O înrădăcinare mai puternică are secara, urmată de triticale, ovăz, grâu şi orz.

Analizând înrădăcinarea la secară, se constată că aceasta pătrunde în sol până la 200 cm şi are capacitate de valorificare a terenurilor slab productive. S-au efectuat măsurători riguroase şi a rezultat că lungimea totală a rădăcinilor unei plante ajunge la 600 km şi suprafaţa de 225 m2.

În timpul înfloritului o plantă ajunge la 14 milioane de ramificaţii, iar lungimea perilor radiculari ajunge la 10.000 km şi suprafaţa de 400 m2.

Ovăzul are înrădăcinare puternică, profundă şi cu capacitate de valorificare a combinaţiilor greu solubile, putând fi cultivat şi pe teren mai slab productiv.

Orzul are cea mai slabă înrădăcinare şi capacitate redusă de valorificare a substanţelor minerale din sol, de aceea trebuie cultivat pe soluri mai fertile.

Grâul de toamnă, până la desprimăvărare, trăieşte cu ajutorul rădăcinilor embrionare care ajung până la 100 cm adâncime. Rădăcinile coronare (adventive) pornesc din nodul de înfrăţire şi la desprimăvărare sunt slab dezvoltate (5-10 cm). În primăvară se dezvoltă puternic, ajung la 160 cm, iar la maturitatea în lapte creşterea lor încetează.

Rădăcinile porumbului. Din sămânţă porneşte o rădăcină embrionară care creşte foarte repede în adâncime. Din mezocotilul embrionului pornesc 3-7 rădăcini adventive seminale. Acestea reprezintă înrădăcinarea temporară. Din nodurile subterane ale tulpinii se formează rădăcinile adventive permanente.

Rădăcinile cresc în funcţie de temperatura din sol: sub 10°C nu cresc; la 20°C cresc 1 mm/oră; la 25°C cresc 2 mm/oră, iar la 30°C cresc 3 mm/oră.

La început, rădăcina creşte mai mult lateral şi apoi în adâncime, informaţie de care trebuie ţinut seama la executarea praşilelor, ca adâncime şi ca zonă de protecţie pentru a nu tăia rădăcinile (fig. 3 – vezi în revistă).

Porumbul mai are rădăcini aeriene (ancoră) care pornesc din nodurile de deasupra solului şi care au rol de absorbţie şi de susţinere.

Rădăcinile porumbului pătrund până la 2,4 m şi explorează 6 m3 de sol.

Sorgul are sistem radicular dezvoltat şi este important de menţionat că are perişori radiculari dublu faţă de porumb, asigurând o bună rezistenţă la secetă.

Floarea-soarelui are rădăcină pivotantă, puternic ramificată, care ajunge la 2-2,5 m adâncime. În pri­mele zile după germinare rădăcina se dezvoltă de 10-15 ori mai mult ca restul plantei. Are capacitate ridi­cată de absorbţie şi este prevăzută cu mulţi perişori radiculari, făcând-o mai rezistentă la secetă.

Rădăcinile plantelor leguminoase sunt în general pivotante şi pătrund în adâncime (lucerna la peste 5-6 m), de unde aduc spre suprafaţă fosfaţii şi calciul atât de necesar în formarea structurii solului. Solul din jurul rădăcinilor trebuie să fie afânat pentru a asigura buna dezvoltare a bacteriei Rhizobium care trăieşte în simbioză cu rădăcinile plantelor leguminoase.

Cunoaşterea sistemului radicular ne ajută în aplicarea corectă a tehnologiilor de cultură:

– amplasarea culturilor pe parcelele cu fertilitate corespunzătoare;

– cum să se asigure afânarea solului în funcţie de cerinţele culturilor;

– cum să se aplice îngrăşămintele şi, mai ales, cum să se efectueze lucrările mecanice de întreţinere pentru a nu distruge rădăcinile.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU