Gazele de şist vor pune pe butuci agricultura şi vor otrăvi lent populaţia României din cauza sutelor de substanţe cancerigene care se găsesc în compoziţia lichidului de fracturare, susţine Dimitrie Muscă, unul dintre cei mai mari fermieri din vestul ţării. Deja la Beba-Veche, în Timiş, în apropierea unei sonde de fracturare, concentraţia de arseniu în apă depăşeşte de două ori şi jumătate maxima admisă. În acest fel, culturile, laptele şi carnea animalelor sunt contaminate şi improprii consumului, susţine preşedintele Combinatului Agroindustrial Curtici. Mai mult, fermierii din vestul ţării sunt intimidaţi pentru a permite explorarea gazelor de şist pe proprietăţile lor. Urmăriţi mai jos prima parte a acestui interviu. Continuarea, în numărul următor.

– Domnule Muscă, există o reală îngrijorare în rândul fermierilor cu privire la explorarea gazelor de şist în zona de vest a ţării?

– Suntem îngrijoraţi pe bună dreptate. Avem un potenţial enorm pentru agricultură, producţii mari în cultura vegetală, zootehnie, industrie alimentară. Potenţialul pe care îl are societatea noastră, Agroholding, îl are toată lumea în zona de vest. Unii agricultori sunt mai mari, alţii mai mici, dar există îngrijorarea pentru toată lumea cu privire la exploatarea gazelor de şist.

– Grijile dumneavoastră se rezumă doar la gazele de şist?

– Trebuie să înţelegem un lucru – noi nu ne opunem exploatării zăcămintelor naturale ale ţării. Domnule, dacă există gaz natural, să fie exploatat gazul natural. Dar vă spun ceva – gazele naturale, ţiţeiul din partea de vest a României, pe toată porţiunea aceasta, Timiş, Arad şi Bihor, au fost înţesate de sonde pe vremea lui Ceauşescu, până în 1989. Pentru că ungurii dăduseră de această rezervă de ţiţei care era pe graniţă, au înţesat-o cu sonde, românii au făcut şi ei sonde. A fost o competiţie, care dintre aceste două ţări extrage mai mult ţiţei şi mai mult gaz. Pentru că s-au oprit aici înseamnă că nu există mai mult ţiţei şi mai mult gaz. Totuşi, acum se vrea exploatarea gazelor de şist.

– Cât de periculoase sunt pentru agricultură gazele de şist?

– Până nu am obţinut documentele şi informaţiile necesare, am fost cuminte şi mi-am văzut de treaba mea. Am văzut apoi o prezentare la nivel de ţară când au venit trei senatori din America şi au zis ce benefică este exploatarea gazelor de şist şi apoi a venit un doctor inginer, o specialistă în materie, care a spus cât este de toxic, chiar dacă sunt metode moderne. Şi am întrebat-o: «Doamnă doctor, ce metode moderne folosim, se mai foloseşte lichidul de fracturare sau nu?“ Şi mi-a zis: „Nu se poate fără lichidul de fracturare. Acesta înseamnă acel conţinut de substanţe chimice, nu ştiu câte sute se spune că sunt, care se introduc în pământ până la 3-4 kilometri în profunzime. Şi care, sigur, interferează cu apa şi atunci avem probleme. Vrând-nevrând, s-a spus clar, în forările care se fac un procent de 7% din aceste substanţe chimice sunt scăpate pe traseu, interferează cu apa freatică din pământ, iar apoi apa circulă în toate direcţiile.

Arseniul depăşeşte limita maximă admisă

– Aveţi un caz concret de poluare cu substanţe periculoase în urma exploatării gazelor de şist?

– Vă prezint un caz de actualitate. În 2012-2013, în Serbia, la un kilometru şi jumătate de graniţă, de fâşie, s-a instalat o sondă. Deci, nu prospecţiuni, ci, efectiv, exploatare. Ei bine, această sondă a poluat enorm de mult, există studii şi analize care demonstrează că aceste substanţe chimice ne otrăvesc. S-au făcut măsurători în apa potabilă de la Beba-Veche, judeţul Timiş. Acestea au indicat că înainte să funcţioneze sonda exista o concentraţie de 10 unităţi arseniu. Deci, o concentraţie care se încadra în caracteristicile unei ape de băut. După un an, apa miroase, nu mai poate fi băută. Au fost prelevate probe şi analizate la laboratorul din Arad. În urma analizelor s-a constatat că nivelul de arseniu a crescut la 26 de unităţi, lucru care pune în pericol sănătatea oamenilor. În această zonă apa nu mai este potabilă. Suntem revoltaţi, am făcut o societate non-profit, „Salvăm Câmpia de Vest a României“, dar sper să fim susţinuţi în demersul nostru.

Oamenii sunt ameninţaţi

– Deci, concentraţia este de 2,6 ori mai mare...

– Da, la această oră concentraţia de arseniu este de 2,6 ori mai mare. Gândiţi-vă că n-o să putem da vacilor din zona Beba-Veche apă minerală, ci apă din puţurile din subteran, iar acel conţinut de arseniu va fi introdus în laptele pe care îl beau bătrânii, copiii şi toţi oamenii din zonă. Această situaţie se înrăutăţeşte. Gândiţi-vă la evoluţia concentraţiei de arseniu doar într-un an de zile. Evoluţia este galopantă, iar oamenii nu mai ştiu ce să facă. Dreptul la viaţă, la proprietate şi la apărarea sănătăţii sunt garantate de Constituţie. Ne întrebăm: mai avem vreun drept în ţara asta?

– Care este situaţia acum în vestul ţării?

– Oamenilor le este frică pentru că sunt intimidaţi. Şi la noi în zonă au venit nişte şmecheraşi care le spun oamenilor: „Dacă nu ne daţi pământul să intrăm să facem explorare, atunci veţi fi daţi în judecată, veţi pierde procesul şi, bineînţeles, voi veţi plăti şi cheltuieli de judecată.“ Vedeţi cât este nesimţirea de mare. Să spui asemenea lucruri unor oameni bătrâni sau fără şcoală sigur că îi sperie. Ba mai mult, le spun oamenilor că au şi dreptul de servitute. Adică, dacă eu am un hectar de teren acolo, au dreptul să treacă peste hectarele mele şi să le folosească în explorare. Legea petrolului, aşa cum au încercat să o facă, ca să ne bage acum în instanţă, nu poate să încalce Constituţia ţării care spune că dreptul la viaţă, la proprietate şi dreptul la a ne apăra sănătatea sunt garantate. Cel puţin 85% din necesarul de gaz al României este asigurat din ceea ce se exploatează acum. De ce vrem neapărat să apelăm la gazele de şist? Probabil că sunt comisioanele mari, nu ştiu. Dar cine răspunde pentru sănătatea viitoarelor generaţii?

Principalele riscuri pe care le implică aplicarea tehnologiei prin fracturare hidraulică sunt: scoaterea din circuit a unor terenuri (densitatea medie fiind de 6 puţuri de foraj pe km2, la care se adaugă reţeaua de conducte pentru transport), riscul de contaminare a solurilor, poluarea sonoră, zgomotul produs de echipamentele de foraj şi cele de transport, utilizarea a zeci de mii de metri cubi de apă pentru fiecare foraj în detrimentul agriculturii (nivelul pânzei freatice scade, iar terenurile nu vor mai fi irigate).

Precedentele din SUA şi alte state arată că apa freatică şi sursele de apă potabilă sunt în pericol de contaminare, că există un risc seismic asociat, că se produce mobilizarea unor substanţe radioactive, a metanului şi a altor substanţe cu efect de gaze de seră.

Marius ŞERBAN