Adama Sultan iulie 2020
update 13 Aug 2020

Virtuţile resturilor vegetale

Însuşirea de fertilitate a solului nu poate exista în lipsa materiei organice. Cea mai accesibilă şi mai ieftină materie organică o constituie resturile vegetale. Ele nu necesită cheltuieli pentru încărcare, transport, distribuire uniformă pe teren şi încorporare în sol. Totodată, ele conţin toate elementele de care au nevoie plantele şi în proporţii corespunzătoare.

Se apreciază că jumătate din cantitatea de humus şi de elemente nutritive care au fost folosite de culturi se poate compensa prin folosirea resturilor vegetale.

Resturile vegetale – categorii

– Rădăcinile tuturor plantelor care totalizează cca 1,5 t/ha s.u (substanţă uscată).

– Vrejii de leguminoase, de cartofi ş.a. socotiţi la cca 3-4 t/ha s.u.

– Miriştea rămasă după recoltare care reprezintă 80 kg/ha pentru fiecare 1 cm înălţime (20 cm x 80 kg = 1,6 t/ha s.u.).

– Paiele culturilor de cereale ce pot ajunge la 4-6 t/ha s.u.

– Tulpinile de porumb, tulpinile şi calatidiile de floarea-soarelui – 4-6 t/ha.

– Coletele şi frunzele de sfeclă de zahăr 5-6 t/ha s.u.

– Masa mare de buruieni care în verile ploioase poate ajunge la 30-40 t/ha masă vegetală. Este important ca ele să fie tăiate înainte de a produce sămânţă.

Conţinutul în azot, fosfor şi potasiu (NPK)

al resturilor vegetale

                   (%)                      N                                 P2O5                          K2O

Paie de cereale                  0,4-0,6                       0,2-0,3                       1,0-1,5

Coceni de porumb             0,6-0,7                       0,25-0,30                  1,2-1,5

Tulpini şi calotidii

floarea-soarelui                   0,3-0,5                      0,3-0,4                       1,2-2,0

Frunze şi calote

sfeclă de zahăr                    0,30-0,35                 0,10-0,13                   0,45-0,50

Cantitatea de humus obţinut de la resturile vegetale

Grâu               – rădăcini + mirişte    600 kg/ha

                        – paie încorporate   1.000 kg/ha

Porumb         – rădăcini + mirişte    800 kg/ha

                        – tulpini + frunze     1.000 kg/ha

Rapiţă            – rădăcini + tulpini 2.000 kg/ha

 

Aportul de elemente nutritive din resturile vegetale

            N         P2O5  K2O    S         CaO    MgO

Paie de grâu

(kg/t)   5,0      2,1      9,5      0,3      4,2      2,1

Coceni de porumb

(kg/t)   7,0      3,5      2,9      0,3      7,0      3,5

Condiţiile de descompunere şi mineralizare a materiei organice

– Să fie tocată la dimensiuni de 5-6 cm.

– Să fie încorporată în sol până la adâncimea de 12-15 cm pentru a beneficia de activitatea aerobă a microorganismelor.

– Să existe temperaturi pozitive. Intensitatea mineralizării creşte cu temperatura, între 10-20°C se dublează şi încă o nouă dublare între 20-30°C, după care scade.

– Solul să aibă umiditate corespunzătoare.

Rata de descompunere a raportului carbon/azot (C/N)

– Când raportul C/N este mai mic de 15 – descompunere foarte intensă.

– Când raportul C/N este cuprins între 15-30, intensitate medie.

– Când raportul C/N este mai mare de 30 intensitatea este redusă şi aceasta se întâlneşte la paie care au raportul C/N cuprins între 50-100, motiv pentru care este necesar să se adauge îngrăşăminte chimice cu azot, 20 kg la fiecare tonă resturi vegetale uscate, pentru a preveni aşa-numita „foame de azot“.

Distribuţia resturilor vegetale pe stratul de sol 0-10 cm în funcţie de sistemul de lucrare a solului

– În sistemul convenţional, pe stratul 0-10 cm, 17%.

– În sistemul de lucrări minime, 75%.

– În sistemul de semănat direct, fără arătură, 90%.

În ultima perioadă au apărut metode moderne de valorificare mai eficientă a resturilor vegetale:

– Aplicarea unui extract lichid de humus de râmă (50 l/ha) asigură o degradare rapidă şi sporeşte aportul de humus de 30 ori faţă de cele netratate.

– Tratarea miriştii cu Bacto fil B10 (o cultură bacteriană) ajută descompunerea rapidă a resturilor vegetale, transformându-le în compuşi uşor asimilabili. Prin aceasta dozele de azot se pot reduce cu 30-50%.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU