reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Plantarea de vară a căpşunului

Două întrebări pentru demnitarii noştri: de ce pleacă românii în Italia să culeagă căpşuni, suportând riscuri de genul celor pe care televiziunile le prezintă şi de ce nu cultivăm căpşuni timpurii folosind experienţa şi tehnologiile fermierilor din Italia, asociaţi în cooperative de profil, pentru a crea locuri de muncă şi venituri sigure în ţara noastră? Se pot realiza culturi protejate ca cele din ţările mediteraneene? Sunt întrebări la care am primit răspunsuri făcând o vizită la Modena, Italia, localitate situată pe paralela 45, unde sunt condiţii climatice asemănătoare cu peste 50% din suprafaţa arabilă a ţării noastre.

La Modena există o uzină chimică a cărei conducere s-a gândit că, pentru a-şi vinde produsele, trebuie să colaboreze direct cu beneficiarii de folie, îngrăşăminte etc. care lucrează în agricultură şi, în acest sens, a construit pe o suprafaţă de 30 ha solarii tip tunel unde, după ce au experimentat tehnologiile pentru toate produsele horticole, s-au asociat într-o cooperativă de producţie, cu realizări remarcabile. Căpşunile sunt cultivate pe 15 ha, după o tehnologie pe care doresc să o prezint în continuare, care poate fi realizata acum şi în ţara noastră deoarece au apărut unităţi specializate care produc, depozitează şi livrează vara stoloni refrigeraţi, veriga de bază în cultura de vară a căpşunului, o cultură care se realizează anual şi care se recoltează în luna aprilie. Spre exemplu, la Modena, în data de 20 aprilie cultura de căpşuni se recoltase în proporţie de peste 50% şi producţia era de circa 25 t/ha, căpşuni de cea mai bună calitate, recoltate în coşuleţe.

Cultura de căpşun, în 7 paşi

Pentru realizarea unor culturi reuşite de căpşuni trebuie să cunoaşteţi şi să respectaţi un anumit scenariu.

Primul pas: Pregătirea terenului, fertilizarea acestuia cu 20 t/ha mraniţă, încorporate prin arătură şi cu 300 kg de îngrăşământ complex 15 25 25. La sfârşit, terenul se nivelează şi nu se modelează.

Pasul doi: Montarea sistemului de fertiirigaţie, acoperirea solului cu folie neagră pentru mulcit cu fâşii late de 100 cm, în care se fac fante pentru plantarea stolonilor. Într-un solar se plantează 6 rânduri de stoloni, la 70 cm între rânduri, pe rând la 15-20 cm, sau 8-10 stoloni pe metru pătrat, deci 300 stoloni pe tronson lung de 60 m şi lat de 5,2 m.

Pasul trei: Alegerea soiurilor care să reziste peste iarna la -10°C -14°C. Un exemplu în acest sens sunt soiurile Elsanta, Sonata, Select care sunt produse în Olanda şi refrigerate de firma Nedarco. Plantarea se realizează în luna august, până la 15 septembrie, şi numai după ce s-au făcut toate pregătirile în primii doi paşi. Pentru plantarea a 1.000 mp de solar, adică trei tronsoane, stolonii reprezintă o cheltuială de circa 500 de euro, iar cheltuielile totale la pasul 1-3 nu vor depăşi 600 de euro.

Pasul patru: Începerea fertiirigaţiei câte jumătate de ora în fiecare zi. Se adaugă în apă la 1.000 mp 100 g îngrăşământ uree 46, timp de 30 de zile, după care se va folosi un amestec din 0.61.0 + 8.0.30 tot 100 g/zi, până vine îngheţul. Folia neagră nu dă voie buruienilor să crească, se va realiza o înrădăcinare puternică pentru ca plantele să reziste peste iarnă. În primul an, pentru siguranţă se poate aşterne peste cultură o folie perforată cu dublu scop – înrădăcinarea stolonilor şi păstrarea unei temperaturi pozitive peste iarnă.

Pasul cinci: Până la venirea îngheţului se montează trei tunele înalte de 70 cm, care cuprind două rânduri plantate; tunelele se confecţionează din sârmă şi vor fi acoperite cu folie de 0,2 mm, acţiune ce trebuie finalizată până la apariţia temperaturilor negative. Se creează un climat favorabil creşterii şi dezvoltării stolonilor, astfel că în luna martie pe lăstari vor apărea formaţiile de rod.

Pasul şase: Învelirea solarului principal cu folie conform recomandărilor făcute asigurându-vă că folia nu se rupe la vânt şi viscol. Zilnic se va asigura aerisirea solarului atât a celui mare cât şi a celor mici, menţinând o temperatură normală. Se vor combate bolile şi dăunătorii, vor fi aduşi bondari pentru polenizare şi confuzoare cu feromoni pentru insecte. Fertiirigarea se va face zilnic, o jumătate de oră pe zi, folosind la 1.000 mp îngrăşăminte complexe. La început cu azot, fosfor, calciu, iar la începerea stadiului de pârgă, fosfor, potasiu şi foarte mult calciu şi magneziu.

Pasul şapte: Recoltarea se va face în aprilie şi mai, când se pot realiza 4 t/1.000 mp pe care se pot încasa 8.000-10.000 de euro, dacă se livrează toate în coşuleţe şi se recoltează zilnic între orele 5 şi 8 dimineaţa. După recoltare, la sfârşitul lunii iulie, cultura de căpşun se desfiinţează, se strâng folia şi sistemul de fertiirigaţie pentru a fi folosite în ciclurile de producţie viitoare.

Avem exemple de succes, cum le urmăm?

Ceea ce m-a impresionat a fost faptul că la cooperativa italiană se cultivă după căpşun tomate timpurii. Două rânduri, palisate şi legate pe sârme montate la 2 m înălţime, puse transversal şi longitudinal, şi care oferă în luna iulie o producţie de circa 2 t pe aceeaşi suprafaţă de 1.000 mp.

Ceea ce surprinde este faptul că producţiile horticole se realizează numai prin asocieri în cooperative în care fiecare producător munceşte pe propria cultură respectând un program convenit cu beneficiarul producţiei. Nimeni nu investeşte dacă nu are sprijin de la bancă şi de la beneficiarii muncii lor, totul este planificat după o înţelegere între partenerii de afaceri. Tot în Italia, la Faentinio, exista o cooperativă, Zani, care produce 100.000 t de piersici, caise şi pere, totul într-o disciplină perfectă privind aplicarea tehnologiilor de producţie şi valorificarea producţiei. O altă cooperativă, la Mantova, produce şi prelucrează anual 30.000 t de struguri, de la limpezire, răcire, îmbuteliere până la livrarea vinului rezultat. În Olanda există cooperative pentru producerea florilor tăiate, dar mai ales la ghivece, ai căror membri duc marfa în depozitul din localitate şi de acolo în toată lumea.

Consider că horticultura se poate dezvolta în cooperative, după modelul din vestul Europei; avem experienţă, inteligenţă şi fonduri europene. Dar cine se ocupă de realizarea unei strategii care să încurajeze realizarea unui astfel de model de organizare? Este a treia întrebare pusă demnitarilor noştri.

Petre EREMIA