Adama Sultan iulie 2020
update 13 Aug 2020

Un exemplu din Slobozia. Cum se face performanţă în zootehnie

Cu un efectiv de 1.000 de vaci, dintre care 460 de vaci mulgătoare, compania Teletext din Slobozia este nu doar unul dintre cei mai mari crescători la nivel local, ci şi unul dintre cei mai performanţi. Producţia proprie de lapte nu asigură însă decât o treime din capacitatea fabricii de lactate, motiv pentru care proprietarii fermei vor să dubleze efectivul de vaci de muls în perioada imediat următoare.

Spre deosebire de alţi procesatori care funcţionează în sistem integrat, în cazul lui Mitru Crişan, fost director al combinatului de porci Combil din Slobozia în urmă cu aproape două decenii, evoluţia a fost exact invers. Mai precis, s-a început de la o făbricuţă de lactate, achiziţionată în 1994, materia primă provenind de la fermierii din regiune. Abia apoi Crişan şi-a pus problema înfiinţării unei ferme proprii de vaci care să acopere necesarul pentru prelucrare. Lanţul a fost completat de ferma vegetală (300 ha), un pas înainte în rentabilizarea activităţii, pentru că dacă n-ai o afacere „legată“ nu poţi să rezişti pe piaţă, după cum povesteşte Crişan. El este de părere că în general este bine să te întinzi cât îţi este plapuma şi să nu încerci să faci pe specialistul în mai multe domenii, pentru că „eficienţa“ muncii scade. Nu-l interesează şi alte domenii şi în niciun caz industria cărnii.

La început, laptele era achiziţionat în totalitate de la fermele din zonă, după care, încet-încet, a devenit tot mai necesară asigurarea materiei prime din resurse proprii. Prin 1998-1999 Mitru Crişan a cumpărat o fermă a unui fost IAS, care, după un proces amplu de modernizare, inclusiv cu bani europeni, a devenit una dintre cele mai moderne unităţi de profil din România şi chiar din Europa. Şi nu este deloc o exagerare. Acum vreo doi ani, de exemplu, când a fost instalată sala nouă de muls, doar câteva unităţi se mai puteau lăuda la nivel european cu aşa ceva, spune Liviu Chiş, ginerele lui Mitru Crişan, cel care se ocupă de administrarea afacerii.

Nu este însă singura noutate. În locul grajdurilor vechi de altădată, în prezent se ridică altele noi, construite după model american, totul fiind automatizat. Un singur muncitor se ocupă de 800 de animale, iar cu trei oameni se mulg o singură dată circa 50 de vaci.

Grajduri pe model american

După ce Liviu Chiş a bătut Europa în lung şi-n lat în căutarea celor mai bune soluţii pentru ferma de la Slobozia, a ales modelul american de grajd, din mai multe considerente, inclusiv de ordin financiar.

„Am umblat mult în Germania, Ungaria şi Anglia. Ce am găsit în Europa erau un fel de improvizaţii, de compromis, erau grajduri vechi de tehnologie veche, modificate şi adaptate la tehnologia americană, pe care am ales-o noi“, povesteşte Chiş.

Dacă pe modelul vechi vaca era legată cu lanţul în grajd, acum fiecare animal are locul lui, vacile nu intră una peste alta, iar controlul este mult mai bun. Aşternutul nu mai este pe paie, animalele stau pe o saltea de cauciuc, care este curăţată de un plug cu lanţ, programat din calculator. Practic, niciun angajat nu mai trebuie să cureţe dejecţiile animale, care sunt conduse într-un bazin mai mare, de unde sunt pompate într-un alt bazin la separator. Partea solidă este depozitată pe platforme, iar cea lichida este dirijată spre lagune, practic este pregătită infrastructura pentru biogaz, după cum spune Chiş.

Un alt atu este şi ventilaţia mai bună datorită înălţimii grajdului. Într-un astfel de adăpost pot sta multe animale, chiar şi 348 de capete, cum se întâmplă la Slobozia. Dacă la modelul european animalele sunt mai înghesuite, pe 2 rânduri, la Teletext, de exemplu, există trei. Iarna, pereţii se coboară. În plus, şi preţul este mult mai avantajos, iar grajdul se gestionează mult mai uşor, susţine administratorul fermei.

Cele două grajduri noi au fiecare un efectiv de 380-384 de capete, la dispoziţia animalelor aflându-se şi o sală de muls modernă. Vorbim de un proiect ambiţios, realizat cu banii investitorului, dar şi cu ajutorul fondurilor europene, unitatea beneficiind inclusiv de fonduri SAPARD.

Lapte achiziţionat de la fermieri

Odată cu modernizarea fermei, s-a mărit şi numărul de animale. Numai în 2013 au fost cumpărate 170 de vaci, în acest an – 35, urmând ca numărul lor să se dubleze până în 2015. Efectivul actual de vaci de lapte nu asigură decât o treime din capacitatea unităţii de procesare, la care se adaugă laptele achiziţionat de la alte ferme. După dublarea numărului de vaci de lapte în anul viitor, după cum spune Mitru Crişan, producţia va ajunge până la circa 25 de tone de lapte pe zi, faţă de circa 12 tone în prezent, ceea ce va schimba cu totul datele problemei. Pentru procesare este colectat lapte şi de la fermierii din zonă, cantităţi între 20 şi 25 de tone zilnic.

Vacile sunt din rasa Holstein, care s-a adaptat destul de bine la condiţiile zonei şi de care patronii sunt mulţumiţi, în contextul în care cantitatea medie de lapte pe cap de vacă mulsă ajunge la 30 litri, existând şi un record de 65 litri pe zi. Vacile care dau peste 20 de litri pe zi sunt mulse de trei ori, în timp ce sub acest nivel se mulg de două ori.

„Am folosit genetică americană şi elveţiană. Iniţial am avut o talie mică şi am mers pe genetica americană pentru a mări talia şi productivitatea. De câţiva ani am introdus şi genetică germană“, povesteşte Chiş.

Pentru hrănirea animalelor se foloseşte un furaj unic pe tot parcursul anului – siloz de porumb, concentrate, iar raţia variază în funcţie de lot.

Preţuri instabile

Una dintre problemele cele mai mari cu care se confruntă crescătorii de vaci este instabilitatea preţurilor, după cum afirmă Mitru Crişan. În plus, presiunea firmelor mari străine este deosebit de puternică.

„Noi nu avem o stabilitate de preţuri. În vara trecută litrul de lapte era în jur de 1,7-1,8 lei, în timp ce acum firmele mari venite de afară au început să nu mai ia laptele şi să cumpere cu 1-1,1 lei. Fluctuaţia este atât de mare încât nu poţi să rezişti dacă nu ai o afacere integrată, acesta este motivul pentru care noi am legat afacerea. Aveam fabrică, am luat ferma şi pământ.

Într-un an este profit mai mare pe vegetal, în altul pe animal. În august preţul începe să crească şi o să vedem unde se opreşte în octombrie – noiembrie, poate la 1,7-1,8 lei pe litru, nu ştiu“, declară Crişan.

În ceea ce-l priveşte, la modul cum sunt organizate fermele şi la tehnologia folosită, litrul de lapte se produce cu 1,2 lei.

Dispariţia în anul viitor a cotelor de lapte va constitui un moment dificil pentru mulţi fermieri români, care vor fi nevoiţi să dispară de pe piaţă, este de părere Mitru Crişan. De altfel, numai în ultimii şase ani au dispărut aproape 350 de fabrici, rămânând în funcţiune în prezent doar vreo 110 unităţi. Cât despre profituri, antreprenorul spune că acestea sunt tot mai mici, procentele încep să se „ducă“ între 5 şi 8%, pe o piaţă concurată tot mai puternic de mărfurile de import.

Teletext are o cifră de afaceri de circa 12 mil. de euro. Oferta de lactate include produse proaspete, iaurturi, smântâni (circa 30% din producţie este vândută către retail-eri sub marcă proprie).

Ioana GUŢE

Articole înrudite

Articole recente - Lumea Satului