Fermă de porci cu bani europeni

Ionel Chiriac este nu doar un cunoscut crescător de porci din România, ci şi un profesionist desăvârşit care crede cu ardoare, în ciuda tuturor dificultăţilor cu care se confruntă, în potenţialul sectorului de creştere a porcilor. Acesta este şi motivul pentru care continuă să investească în producţie, atât în ferme de reproducţie cât şi în unităţi de creştere şi îngrăşare a porcilor. Ultima investiţie este cea de la Mozăceni, judeţul Argeş, realizată cu bani europeni.

Omul de afaceri argeşean are o experienţă de mai bine de zece ani în sectorul zootehnic. După un stagiu de pregătire în Danemarca, care a durat vreo patru ani, Ionel Chiriac s-a întors în ţară împreună cu doi danezi, alături de care a pus bazele unei cooperative agricole care în câţiva ani avea să devină un jucător important pe piaţa locală. Ulterior, li s-a alăturat şi un alt fermier român, „şcolit“ tot în Danemarca. Astfel, a luat naştere cooperativa DanBred, care în prezent include mai multe unităţi: pe lângă ferma din comuna Mozăceni, satul Babaroaga (judeţul Argeş) – cea mai recentă investiţie în grup –, mai există o fermă de reproducţie, o alta vegetală, două ferme daneze, o unitate de creştere şi îngrăşare şi o alta de îngrăşare porcine. La acestea se adaugă ferma Degaro, o unitate care foloseşte tot genetica daneză.

„Degaro a intrat în Cooperativă deoarece activează în sudul României şi vinde la noi în zonă. Ei, având tot genetică daneză, putem să negociem împreună preţul de vânzare a porcului ca să avem aceleaşi preţuri. În cooperativă avem atât producţie vegetală cât şi silozurile de depozitare, apoi reproducţia şi creşterea. Noi producem 96.000 de capete, din care reuşim să îngrăşăm singuri vreo 75.000 de capete, iar alte 20.000 le vindem la alte ferme de îngrăşare“, a declarat Ionel Chiriac în cadrul unei vizite organizate de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) pentru ziarişti la mai multe obiective economice realizate cu bani europeni.

Acesta spune că toate unităţile menţionate vând producţia prin intermediul cooperativei, deoarece este mai avantajos.

„Încercăm să implementăm un fel de brand (DanBred), pe care lumea îl cunoaşte, şi să obţinem un preţ mai bun decât nivelul mediu de pe piaţă. Încerc să ţin preţul sus, este un dezavantaj pentru mine, căci eu trebuie să fiu primul care negociez cu abatoarele. După mine vin ceilalţi fermieri să tragă de preţ“, povesteşte Ionel Chiriac.

Fermă de top

Ferma de porci de la Mozăceni reprezintă o investiţie de circa două milioane şi jumătate de euro, din care un milion de euro constituie finanţare europeană. Contractul cu APDRP a fost semnat în iulie 2011, investiţia fiind finalizată un an mai târziu. Unitatea are o capacitate de circa 24.000 capete de porc gras/an (patru serii pe an). Chiriac spune că vrea să mai construiască încă o hală (fermă de îngrăşare) în viitor, poate chiar în toamnă dacă se obţin avizele necesare, aceasta urmând să aibă o capacitate de 2.000 de capete. Planuri de investiţii există şi pentru ferma de reproducţie, intenţia fiind de a mări capacitatea de la 3.000 de scroafe în prezent la 5.000 de capete, mai ales că există cerere mare de purcei pe piaţă.

Ferma de la Mozăceni este una dintre cele mai moderne unităţi de gen din România. Halele, de exemplu, au un format mai ciudat faţă de cele standard, povesteşte Chiriac, care permit o circulaţie a aerului şi un microclimat interior mai bun faţă de modelele clasice de hale. Ea este structurată pe trei hale, fiecare are o capacitate de 2.000 de capete, cu două compartimente a câte 1.000 de capete. Aceasta este populată treptat, compartiment cu compartiment, ceea ce ajută foarte mult la livrarea animalelor la abatoare, deoarece se reduce presiunea la vânzare asupra crescătorilor.

„Când ieşi cu un număr mare de capete să-l livrezi tot odată abatorul te poate presa la preţ. Fermierul nu trebuie să fie doar un bun tehnolog, să ştie să crească porcul, trebuie şi să îl vândă ca să aibă profit, altfel nu poate să reziste pe piaţa românească. Şi aşa, în prima jumătate de an, din cauza unui preţ foarte prost, am pierdut circa 40 de lei pe cap. Noi producem kilogramul de carne de porc la un preţ de circa 5,4-5,5 lei, cel mai jos preţ a ajuns chiar la 4,8 lei. Acum am început să ne reglăm, pentru că au venit căldurile şi lumea a început să iasă la grătar, motiv pentru care s-a mărit şi consumul“, a precizat Chiriac.

Pentru primele şapte luni ale acestui an, Chiriac vorbeşte totuşi de un plus de 11-12 lei pe cap de animal, în condiţiile în care au fost vânduţi circa 10.000 de porci. Până la sfârşitul anului, fermierul speră să ajungă la un câştig de peste 50 lei pe cap de porc.

Purceii provin din ferma proprie de reproducţie, care are 3.000 de scroafe, genetica fiind daneză. Ferma de reproducţie îşi îmbunătăţeşte genetica, în fiecare an fiind aduşi vieruşi şi scrofiţe de rasă pură. Este vorba de un hibrid trilinear format din Yokshire, Landrace şi Duroc, după cum spune Chiriac. Acesta vorbeşte şi despre avantajele porcului danez: rasa cea mai productivă ca număr de purcei pe an pe scroafă (33 de purcei), precum şi calitatea superioară a carcasei – peste 50% în clasa S, 48% în clasa E, 2% în clasa U, ceea ce este foarte puţin. În plus, porcii au o viteză de creştere foarte bună.

Porcii sunt livraţi, la o greutate de până la 110 kg, către abatoare din Argeş, dar şi din Râmnicu-Vâlcea, Olt sau Bucureşti.

Furajare lichidă

Ionel Chiriac spune că, pentru a reduce costurile la furaje, este utilizată drojdia de bere lichidă, adusă direct de la fabrici, ceea ce a dus la o reducere a costurilor de furajare cu peste 15%. Astfel, a fost înlocuit produsul cel mai scump, şrotul de soia, care este importat la un preţ foarte ridicat, cu 40% mai scump decât anul trecut, spune fermierul. Cooperativa dispune şi de un FNC propriu. Capaci­tatea de depozitare a acestuia este de circa 16.000 tone, o parte din cereale provenind din producţie proprie (ferma vegetală are o suprafaţă de circa 1.100 hectare). Exis­tenţa acestei capacităţi permite achiziţionarea cerealelor la preţuri avantajoase, ceea ce ajută foarte mult la reducerea costurilor totale de producţie, ştiut fiind faptul că furajarea reprezintă 60-65% din cheltuielile totale. La nivel de cooperativă, necesarul de cereale se ridică la 18.000-20.000 tone.

Ioana GUŢE