reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Oct 2022

Sunt sau nu nocive „tomatele cu... moţ“?

Pieţele de legume, îndeosebi cele din Capitală, sunt „invadate“ vara de tomate cu forme uneori curioase, unele având un vârf ceva mai pronunţat. Acest „moţ“ sau mucron apare de regulă atunci când au fost folosiţi regulatori de creştere, produse care se folosesc pentru a reduce procentul de avortare a florilor în condiţii climatice mai puţin favorabile.

Afirmaţia că tomatele cu „moţ“ sunt dăunătoare sănătăţii consumatorilor este TOTAL FALSĂ! Şi iată de ce.

În primul rând, aceste tomate provin de la un hibrid bulgăresc „Prekos“, care are tendinţa de a face fructe cu vârful mai proeminent, indiferent dacă au fost sau nu stimulate. Practic, 70-80 % din fructe au acest mucron fără a fi stimulate. Este adevărat că, în urma stimulării, aproape toate fructele au acest mucron, care poate fi mai proeminent dacă se stimulează în exces.

În al doilea rând, acest hibrid, după cum arată şi denumirea lui, este unul dintre cei mai timpurii (Prekos ≈ precocitate). Sămânţa având şi un preţ mai accesibil, unii cultivatori îl preferă în locul altora mai „arătoşi“, dar mai scumpi.

Un ultim argument, şi poate cel mai important, îl reprezintă gustul acestui hibrid, care este pe placul consumatorului român. În cazul tomatelor, preferinţele românilor se îndreaptă către acele soiuri şi hibrizi ale căror fructe au un gust uşor acrişor, dat de raportul dintre zahăr şi aciditate. În cazul celorlalţi hibrizi, raportul este în favoarea zahărului, consumatorii noştri percepându-le ca fade. Nu mai spun că tomata hibridului Prekos pur şi simplu „se topeşte“ în gură.

Aplicarea unor biostimulatori, de regulă pe bază de 2,4 D (un compus fenoxiclorinat, o auxină sintetică din clasa regulatorilor de creştere a plantelor), determină formarea unui „mucron“ în partea apicală a fructelor, în special la Prekos, datorită probabil unui dezechilibru între compuşii auxinici concentraţi în zona apicală şi factorii de mediu (temperatură, lumină, asigurare cu apă şi elemente nutritive, etc.). Pentru unii hibrizi însă, cum ar fi Prekos F1, acest fenomen ia o amploare nedorită explicată prin faptul că, stimulat sau nu, de regulă fructele acestui hibrid fac acest mucron.

Un alt aspect nedorit care apare la aplicarea produselor pe bază de 2,4 D îl constituie fructele cu goluri, posibil o expresie a modificării raportului dintre substanţele stimulatoare şi cele inhibitoare, apoi fructele deformate, al căror număr creşte în cazul stimulării cu produsele men­ţionate, cu deosebire la hibrizii partenocarpici de tomate, datorită aceloraşi cauze.

Referindu-ne la produsul 2,4 D, este adevărat că în ţara noastră este folosit de fapt ca erbicid sub diferite denumiri. Acest produs conţine fie forma acidă, fie sarea acidului respectiv, amestecuri sau esteri. Cantitatea de produs recomandată variază între 0,6 şi 3,0 l/ha, fiind încadrat la grupa a III-a de toxicitate.

Mai există avizat în România şi un stimulator de creştere pentru sfecla de zahăr sub denumirea de ASFAC 4 şi care conţine acid 4-clor-2-sulfonamido-fenoxiacetic 1,4%. Concentraţia recomandată este de 0,02-0,025 kg s.a./t să­mânţă sau 0,025 kg/ha/tratament în vegetaţie.

Iată cum, conform principiului lui Paracelsus, „totul este otravă şi nimic nu e otravă, depinde doar de cantitate“, 2,4-D aplicat în concen­traţie foarte mică devine biostimulator.

Având în vedere concentraţia extrem de redusă în care se foloseşte pentru îmbunătăţirea ratei de legare a florilor (de regulă 0,01 g/ litru), considerăm că produsul 2,4-D nu reprezintă un pericol pentru consumatori.

A apărut însă un produs românesc, Tomatostim, avizat ca stimulator de fructificare şi care nu ridică astfel de probleme. Aş mai aminti aici faptul, extrem de pozitiv, că în serele din România nu se mai folosesc stimulenţi chimici pentru fructificare, ci bondari, realizându-se în acest fel o polenizare naturală suplimentară, mult mai eficientă şi mai prietenoasă faţă de mediu şi consumatori.

Mai mult decât atât, a apărut hibridul românesc de tomate, SIRIANA F1, creaţie a dr. C. Vînătoru de la SCDL Buzău. Parametrii biochimici ai acestuia sunt mult mai apropiaţi de domeniile de variaţie pentru tomatele româneşti cultivate în câmp. Ele au un gust specific românesc, bine apreciat de către consumatori. Aceste calităţi nutriţionale inconfundabile recomandă, fără dubii, promovarea în cultură a materialului biologic autohton. Este mult mai bine adaptat condiţiilor noastre specifice de mediu, oferă producţii constante, iar forma, culoarea şi mărimea sunt caracteristici tradiţionale. La acestea mai adăugăm şi preţurile seminţelor, care sunt cu mult mai mici.

Dr. Victor LĂCĂTUŞ

Articole înrudite