reclama Nusees
update 7 Dec 2022

Un interpret iubit mai mult în lume decât la el acasă

Marian Mihai este un interpret de muzică populară mai iubit în Moldova, Moldova noastră şi mai ales Moldova de peste Prut, decât acasă, în Prahova. S-a ridicat prin mult efort propriu şi puţină susţinere mediatică. Nu l-a descoperit nimeni la şcoală; s-a prezentat de unul singur la Şcoala Populară de Artă Ploieşti, pe care a absolvit-o cu succes, a cântat în festivaluri şi mai apoi în spectacole în ţară şi străinătate, iar anul acesta a împlinit 20 de ani de carieră.

– V-aţi născut la Moara Nouă, destul de aproape de Ploieşti.

– M-am născut în 1976, la Moara Nouă, comuna Berceni, un sat dispus chiar pe malul râului Teleajen – şi cântecele mele se încadrează în zona Văii Teleajenului – într-o familie cu trei copii, doi băieţi şi o fată. Eu sunt cel mai mare dintre fraţi. Toată copilăria  mi-am petrecut-o însă la Plopu, în satul Hârsa, la bunica mea. De la dânsa am moştenit vocea, melodiile şi costumul popular.

– Cum se numeşte bunica?

– Ioana se numea. Din păcate s-a prăpădit, dar îi trăiesc cântecele prin mine. Primele imprimări sunt cu melodii învăţate de la dânsa, culese din sat, de la bătrâni. Sunt piese vechi, de vreme ce le ştia de copil, de la veteranii comunei. Unele cred că au şi 100 de ani.

– Cine v-a descoperit şi v-a lansat?

– Nimeni în şcoală. Poate nu era o preocupare în acest sens, nu ştiu. Ce să vă spun, am ştiut că am voce, mi-am luat inima în dinţi şi, când aveam 16 ani, m-am dus la Şcoala Populară de Artă, din Ploieşti, m-a ascultat dna prof. Elena Lungu, care era şi cadru didactic la Liceul de Artă „Carmen Sylva“, şi m-a primit la clasa dânsei de canto popular. În 1994 am obţinut primul loc pe judeţ la un festival numit „La izvor de dor şi cântec“, deci anul acesta s-ar împlini 20 de ani de când am urcat pe scenă. Cam acela a fost debutul meu în ceea ce noi numim – mă rog, eu spun asta – „cântecul mare“.

– V-aţi dezvoltat cariera de unul singur, să înţeleg, fără o susţinere sau o încurajare de undeva. După şcoala de canto, care a fost traseul artistic?

– Am participat la festivaluri şi concursuri naţionale, unde am luat menţiuni, premii pentru locul al treilea din partea juriului, a radiourilor etc. Nu am avut clasări foarte importante, dar pentru mine au contat premiile acestea mici. Am căpătat şi exerciţiul de a evolua în public. Acum 20 de ani, festivalurile erau baza în lansarea unui interpret, nu negativele pe Internet, cu melodii piratate, nu banii daţi la televiziuni, ca astăzi. N-o spun cu răutate. De fapt, nu mă stăpâneşte niciun sentiment când fac astfel de aprecieri. E doar o constatare. E diferenţa dintre muncă multă şi mai puţină muncă. Eu abia-abia am reuşit, în două decenii, să înregistrez un CD cu melodiile mele. Aşadar aici voiam să ajung, între a diferenţia efortul de lucrul facil şi nu întotdeauna de calitate.

– Vorbind despre acest material discografic, o parte dintre piese sunt culese de la bunica Ioana. Restul melodiilor de unde sunt?

– CD-ul aflat deja pe piaţă, intitulat „Iar mă cert cu soacra mea“, titlul unei piese devenite între timp un fel de şlagăr, a fost realizat cu Orchestra „Doina Gorjului“, dirijată de maestrul Marcel Parnica. Cele mai multe cântece sunt de la bunica, iar restul... Am avut norocul unui creator al Prahovei, nevalorificat cum s-ar cuveni în judeţ, doamna Maria Necula, întâi de toate solist de muzică populară în mare vogă în urmă cu câteva decenii, parcă prea mult în uitare azi. Dânsa a realizat textul şi linia melodică a mai multor melodii interpretate de mine. Semnătura dânsei se va regăsi şi pe noul meu album.

– După concursuri ce a urmat?

– După ce am terminat cu concursurile, am imprimat câteva melodii cu Ansamblul „Cununa Carpaţilor“ din Bucureşti. De o bună bucată de vreme lucrez cu dna Maricica Mihoianu, solistă de muzică populară din Iaşi. Ne cunoaştem din 1996 şi de atunci păstrăm o bună colaborare artistică. Împreună cu echipa dânsei mergem la spectacole în judeţele din Moldova, dar şi în Bucureşti şi Buzău. Publicul din Moldova este cald, primitor, ataşat de muzica populară.

– În Prahova, de ce nu?

– După ce mă văd la televizor ori îmi ascultă piesele la radio oamenii mă întreabă de ce nu cânt şi în judeţ, dar nu ştiu ce să răspund. Şi nici nu aş dori să caut înţelesuri acum. Vă dau un exemplu: în Plopu, loc căruia îi duc melodiile bunicii în lume, nu m-a invitat nimeni de câţiva ani. Pentru mine nu este o mare problemă că nu cânt acasă, în Prahova. Mi-e suficient că sunt chemat în ţară, simt iubirea din partea publicului îndeajuns de mult încât să fiu bucuros să cânt mulţi ani de aici înainte oriunde aş fi solicitat.

– Cum e primit în Moldova folclorul prahovean?

– Foarte bine, la fel de bine ca la Chişinău. Am colaborat cu Ansamblul „Prahova“ al Casei de Cultură „I.L. Caragiale“, alături de care am efectuat turnee în ţară şi străinătate, cum ar fi Grecia, Turcia, Republica Moldova. N-am să pot spune vreodată în cuvinte cât de bine am fost primiţi la Chişinău, unde trăiesc oameni cu o bogăţie sufletească imensă, pe care mă tem că noi am pierdut-o...

– Trăiţi din cântat?

– Nu trăiesc din muzică. Ce câştig de pe urma spectacolelor investesc tot în muzică. Nu am fost niciodată angajat în vreo orchestră, nu mi-am dorit şi nu-mi doresc acest statut. Am preferat să fiu liber profesionist. Banii de buzunar îi iau din altă profesie. Am absolvit recent o postliceală de asistent medical generalist şi aş vrea să fac o carieră din asta, evident, undeva în Prahova, fiindcă, chiar dacă nu sunt aici cu cântecul, sunt cu sufletul. Primarul comunei mele, Berceni, a auzit că vreau să plec în afara ţării ca asistent medical pentru că din cântec nu se câştigă foarte mult şi nici din alte profesii nu ies bani. Mi-a zis să plece alţii, nu oamenii buni din comună, aşa că mi-a oferit un lot de casă...

– Frumos gest!

– Şi pe mine m-a impresionat!

– Revenind, aveţi un interpret preferat?

– Doamna Maria Necula şi, evident, prahoveanca noastră care s-a lansat în lume şi cântă pentru lume, dna Irina Loghin.

– Unde vă pot asculta cei care vă îndrăgesc?

– La radio, la televiziune, în emisiunile de specialitate, în spectacole şi, evident, pe net.

– Ce proiect de viitor aveţi?

– Să-mi fac o căsuţă, să-mi văd de familie, să activez ca asistent medical, să lansez noul album de cântece. Deunăzi, am finalizat 12 piese cu „Rapsodia Vasluiului“, orchestră dirijată de Cristian Năstase; urmează să apară pe piaţă acest material. Pe urmă, să nu ratez să spun, o să apară un disc numit „De la Iaşi în toată ţara“, unde dna Maricica Mihoianu are câte un duet cu câte un interpret din fiecare judeţ al ţării, iar din Prahova sunt eu.

– Mulţumesc pentru interviu, succes în carieră şi să ne auzim cu bine!

– Eu mulţumesc revistei Lumea satului pentru tot!

Maria Bogdan

Articole înrudite

Articole recente - Lumea Satului