Banner Lumea Satului 260 x 100 px    Adama decembrie 2020
update 18 Jan 2021

Menținerea biodiversității zoogenetice (I)

Astăzi se publică articole despre zootehnizarea României, adică despre implementarea unor tehnologii performante în acest sector. Se descriu ferme care utilizează energia solară, tractoare ghidate prin satelit, biotehnologii de mare finețe, adăposturi și echipamente performante. Este bine că se practică mai multe sisteme de agricultură în România, deoarece nu există o formulă unică pentru a se face față provocărilor din viitor. Din acest motiv biodiversitatea zoogenetică este esențială pentru siguranța alimentară a populației.

Conform datelor furnizate de asociația Transilvanian Rare Breeds în 2013, în România existau cca 12.000 de proprietari de sute sau mii de hectare de teren, tendința fiind de creștere la 15-17000 în următorii 3-4 ani, deci există capital privat care poate fi investit în acest tip de ferme. Nu trebuie uitat însă că toate patentele privind aceste tehnologii, utilaje, echipamente aparțin unor companii transnaționale. Calculele financiare demonstrează că în general investițiile mari în zootehnie sunt greu de recuperat. Fermele ultramoderne necesită personal calificat care are cunoștințe solide în zootehnie. Se modernizează șeptelul prin aducerea unor rase noi de animale. Nu este rău că există fluxul de gene (genes flow) prin importul unor rase de animale moderne competitive economic. Holstein este rasa de taurine considerată rezervor mondial de gene în producția de lapte, așa cum Charolaise este pentru carne. Mercantilismul face să fie utilizate un număr mic de rase ultraperfecționate, adoptând tehnologii moderne, ceea ce duce la performanțe economice imediate, dar poate conduce și la probleme economice neprevăzute. Nu trebuie uitat că specia bovină este cea mai vulnerabilă la provocările viitoare: schimbări de climă, boli etc. Acest lucru trebuie să intereseze și industria de prelucrare a produselor de origine animalieră, mai ales dacă scade șeptelul României și cresc importurile.

Rasele locale, pe cale de dispariţie

Marketingul unei piețe care crește rapid atât pentru consumul intern, cât și pentru export a condus la uniformizarea tehnicilor de producție aplicate în zootehnie și la utilizarea biotehnologiilor, antrenând eroziunea resurselor genetice din România. Inseminarea artificială a contribuit la scăderea numerică a raselor locale și la introducerea altor noi. Se reduce astfel variabilitatea genetică, cu consecințe negative în selecția animalelor. Este neglijată „biodiversitatea domestică“ (J.P. Digard, 2012) care există în țară. Această ignoranță se manifestă mai ales prin abandonul, în numele performanțelor economice, a raselor locale cu efective mici sau în pericol de extincție, cu efect și asupra distrugerii Patrimoniului Zoogenetic Național. Probabil că nu se cunoaște în acest moment câte exemplare mai există, de exemplu din rasele de taurine care s-au format pe teritoriul actual al României. Am semnalat acum câțiva ani existența unei populații de taurine care oficial nu este cunoscută: Pustertaler de Transilvania. Se renunță prea ușor la rasele locale polivalente în favoarea celor specializate pentru una dintre producții. Rasele polivalente îți oferă o gamă mai largă de produse. La taurine nu se știe cum va evolua prețul la lapte sau la carne, de exemplu. Holstein este indiscutabil numărul unu în lume în producția de lapte, dar carnea este de calitate mediocră. „Diversitatea rasială semnificativă reprezintă o asigurare contra unei catastrofe sanitare sau alimentare care provoacă o epizootie la specia domestică care este reprezentată de un număr mai mare de rase dominante, cum sunt taurinele. Biodiversitatea domestică bogată și echilibrată constituie un instrument de gestiune a mediului și de prevenție sanitară“, publică în 2013 profesorul J.P. Digard, susținător al biodiversității zoogenetice, antropolog și membru al Societății de Etnozootehnie din Franța.

O altfel de zootehnie – restaurarea valorii pășunatului

În perioada 17-26 ianuarie 2014 s-a desfășurat la Berlin „Săptămâna Verde“ (Grune Woche), o conferință internațională în domeniul agriculturii unde s-au reunit specialiști care au concluzionat la reuniunea finală, la așa-numitul Podium, că pentru Europa în perioada 2014-2020 calea pentru dezvoltarea agriculturii este cea bioeconomică. Se va pune accent în continuare pe managementul biodiversității pentru sprijinirea fermei familiale, în particular ferma organică. 2014 este declarat Anul Fermei Familiale. Se promovează creșterea animalelor și îngrășarea acestora pe pășune, pentru obținerea produselor de calitate, păstrarea pastoralismului.

Pășunile bogate au stat la baza formării și a existenței raselor de calitate formate pe teritoriul României. Neglijența din partea instituțiilor statului, dar și a unor comunități rurale a dus la degradarea unor suprafețe întinse de pășuni, inclusiv în zona Munților Carpați. În Alpii Transilvaniei, cum îi numea cu admirație la începutul secolului '20 geograful francez Emmanuel de Martonne, se construiesc cabane, pensiuni în zone de agrement cu împrejurimi pitorești, dar care totodată oferă imagini dezolante de pășuni fără animale domestice. Ce frumos ar arăta o pensiune construită în stilul caracteristic zonei, unde se servește mâncare tradițională acompaniată cu muzică specifică din zonă, iar pe pajiștea din apropiere se găsesc 2-3 vaci rasa Pinzgau de Transilvania sau Brună de Maramureș, care prin coloritul lor atrag vizitatorii!

Menţinerea biodiversităţii zoogenetice

Calitatea produselor obținute de la animalele crescute pe pășune, în aer liber, este cunoscută și recomandată în scrierile încă de acum 200 de ani în Banat, când se efectuau lucrări de hidroameliorații privind desecarea mlaștinilor, regularizarea cursului râurilor pentru obținerea de terenuri agricole necesare cultivării plantelor, inclusiv a celor pentru nutreț.

Pășunile cu compoziție floristică variată dacă ar fi îngrijite, curățate, fertilizate, parcelate ar reprezenta o oportunitate rapidă pentru creșterea numărului de animale și obținerea de carne cu savoare deosebită sau produse lactate de calitate. Foarte rar se utilizează metode de determinare a productivității pășunilor sau a capacității de pășunat. Alegerea speciilor de animale care să fie crescute într-o anumită zonă influențează stilul de viață, economia și organizarea comunităților locale. De exemplu, în Banat, conform tradiției germane, se consumă mai ales carne de porc și de pasăre, în particular de gâscă, în timp ce influența poloneză, ruteană și galițiană face ca în Bucovina predominant să se consume carne de taurine. De remarcat că speciile respective se pot crește cu rezultate foarte bune pe pășune, favorizând apariția fermelor organice.

Dr. Marcel Matiuți, Asociația Transilvanian Rare Breeds

(Va urma)