Logo
Imprimă această pagină

La Sănduleni - Bacău portul popular reinventat

Vorbind despre creatorii populari gândul ne duce la oameni în vârstă care sunt păstrători ai unor obiceiuri şi meşteşuguri străvechi şi care de obicei deplâng faptul că, luaţi de vălmăşagul civilizaţiei, cei tineri nu mai sunt interesaţi de ceea ce ar trebui să cunoască şi să păstreze ca moştenire cele venite de demult.

Iată însă şi, să spunem aşa, o excepţie de la regulă. Un tânăr de 30 de ani pe numele său Marian Lungu din Sănduleni – Bacău e cunoscut ca unul dintre vestiţii creatori de costume populare din această parte de ţară. L-am găsit lucrând la o bundiţă pe care o împodobea cu ornamente de diferite culori. „Când am început să lucrez la bundiţe, ne mărturiseşte tânărul creator, meşterii cojocari nu mai erau de mult şi pentru a aduce la lumină frumuseţea de altădată a acestei piese din costumul popular am vizitat muzee, am făcut sute de fotografii, am «cotrobăit», ca să zic aşa, prin lăzile de zestre ale bătrânelor şi am reuşit să aduc la lumină frumuseţea de altădată a bundei purtate de sărbători.“

Începutul a fost o mască

Marian Lungu s-a simţit atras de frumuseţea costumelor populare încă din liceu, când a devenit membru în ansamblul folcloric Doina Trotuşului.

„Aici am început să lucrez. Mă interesau tainele meşteşugului pe care, mărturisesc, l-am cam furat, cum se spune, de la puţinii meşteri care mai lucrau şi de la femeile pe care le-am întâlnit în satele Moldovei. La început am confecţionat măşti pentru obiceiurile de iarnă. Apoi, încetul cu încetul, am început să confecţionez piese ale costumului popular şi, văzând că plac, m-am hotărât să mă dedic acestei străvechi îndeletniciri.“

Meşteşug şi artă

Ca dansator, de data aceasta, în Ansamblul folcloric „Ca la noi“ din Bacău a reprezentat arta, dar şi portul românesc la manifestări folclorice din Portugalia, Cipru, Israel, la târguri de meşteri populari, cum ar fi cel din Toscana-Italia şi în multe alte locuri unde frumuseţea artei şi costumului românesc au stârnit admiraţia străinilor. A continuat să lucreze, având grijă să respecte caracteristicele costumului popular din zona Văii Trotuşului. „Vedeţi, cămăşile de aici sunt decorate cu grena, roşu, iar cele pentru bărbaţi, cu roşu, negru sau albastru, aşa cum se poartă pe la noi.“

Între timp a terminat şi Facultatea de Economia Turismului, ceea ce nu l-a împiedicat să dea curs comenzilor tot mai numeroase.

„E mult de lucru şi nu am timp mai ales că, pe lângă comenzile pe care le primesc din partea primăriilor, şcolilor şi organizaţiilor care dispun de ansambluri folclorice, multe din acestea sunt comenzi ale persoanelor particulare. Ceea ce mă bucură îndeosebi e faptul că s-a revenit parcă la purtatul unor piese de mare frumuseţe. Multe domnişoare solicită ii, iar pe străzile oraşelor noastre pot fi văzuţi tineri, şi nu numai ei, care poartă cămăşile cu motive naţionale.

Primesc comenzi şi din afară, în primul rând de la românii plecaţi peste mări şi ţări în nădejdea unui trai mai bun. Măcinaţi de dorul de ţară, ei vor să aibă obiecte care le aduc aminte de satul natal.“

Aşadar, ocupat din zori până în noapte, tânărul meşter popular Marian Lungu nu uită de cealaltă pasiune – dansul popular. Pentru elevii din liceul din comuna natală, „iubitori de joc şi cântec popular“, a înfiinţat Ansamblul „Siminocul“. Aici tânărul instructor le dezvăluie învăţăceilor săi şi câte ceva din tainele confecţionării portului popular.

Stelian Ciocoiu

Revista Lumea Satului