Adama Sultan iulie 2020
update 23 Sep 2020

Porozitatea solului, factor important al fertilităţii

În general, un sol mijlociu este alcătuit din 50% substanţă solidă şi 50% spaţii libere, care sunt ocupate 25% cu aer şi 25% cu apă.

În funcţie de tipul solului şi de modul cum este lucrat, volumul spaţiilor din sol poate varia foarte mult.

Prin urmare, când vorbim de porozitatea solului avem în vedere aceste spaţii care menţin în stare de echilibru volumul de apă şi de aer din sol.

Aerul şi apa sunt factorii care, alături de elementele nutritive obţinute în urma proceselor biochimice din sol, condiţionate de aceşti factori, asigură mediul prielnic pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor.

Porozitatea totală a solului poate avea valori de 48-60%, dintre care porozitatea capilară 30-36% şi porozitatea necapilară (de aeraţie) 18-24%.

Porozitatea de aeraţie este socotită deficitară când are valori de 6-10%, moderată de 11-22% şi bună când reprezintă 23-30% din spaţiile solului.

În mod practic se consideră o situaţie favorabilă pentru plantele de cultură atunci când porii solului sunt ocupaţi 2/3 cu apă şi 1/3 cu aer.

Schimbări radicale în porozitatea solului au loc după arătură. Astfel, înainte de arătură porozitatea capilară era de 26,1%, iar după arat 12,3%, pe când porozitatea necapilară era de 11,2, iar după arat 42,5%.

Desigur, atât prin aşezarea naturală a solului cât şi prin lucrările ulterioare valorile porozităţii revin la normal.

Rezultă deci că mărimea spaţiului liber din sol depinde de gradul de afânare, respectiv de tasare a solului şi este exprimat prin densitatea aparentă (Da) care reprezintă raportul între masa unui corp poros şi volumul total. Se consideră favorabilă valoarea Da de 1,20-1,30 g/cm3.

Solul proaspăt arat este foarte afânat şi are Da de 0,8-1,0 g/cm3.

Solul „aşezat“ este cel mai favorabil culturilor şi are Da de 1,0-1,4 g/cm3.

Solul tasat are Da mai mare de 1,50 g/cm3 şi aici circulaţia apei, a aerului şi creşterea rădăcinilor sunt stânjenite.

Cel mai puţin corespunzător este solul compactat la care gradul de tasare se manifestă şi în adâncime şi Da are valori de peste 1,60 g/cm3.

Sistemul radicular se dezvoltă bine la Da de 1,07-1,45 g/cm3, iar procesul de nitrificare din sol la Da de 1,11-1,15 g/cm3.

Apreciind valorile porozităţii, acestea se prezintă astfel:

                                Porozitatea        Porozitatea

                                    Totală               de aeraţie

Foarte mică          sub 45%               sub 5%

Mică                        45-50%                   5-12%

Mijlocie                 50-55%                 12-20%

Mare                       55-60%                 20-30%

 

În solul afânat are loc primenirea uşoară a aerului, evacuarea gazelor vătămătoare, o intensă activitate microbiologică, iar rădăcinile plantelor cresc şi se ramifică nestingherit, pătrunzând în adâncime.

Nu este indicat nici solul prea afânat deoarece apa se infiltrează uşor la adâncime mai mare decât nivelul rădăcinilor, circulaţia aerului este intensă provocând pierderea apei prin evaporare la suprafaţa solului, iar procesul de mineralizare a materiei organice este prea intens, ducând la pierderi prin levigare.

Dar nici solul tasat nu este recomandat deoarece procesele de mai sus nu se mai petrec în condiţii optime, aerisirea este insuficientă şi când oxigenul scade sub 5% respiraţia rădăcinilor scade, iar la 1% se opreşte. La fel, evacuarea gazelor vătămătoare este îngreunată şi când concentraţia de CO2 creşte la 2-3% respiraţia se opreşte.

Rezultă cât este de important un anumit grad de afânare, respectiv o anumită porozitate a solului pentru reuşita culturilor.

Aceasta se realizează printr-un anumit sistem de lucrare a solului, prin cât mai puţine treceri, cât mai puţină răscolire a pământului şi acestea efectuate la o stare de umiditate optimă, cu utilaje care au acţiune cât mai puţin energică asupra solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU