Adama Sultan iulie 2020
update 14 Jul 2020

Furbura la cabaline: alimentația hiperproteică, un factor de îmbolnăvire

Furbura și urmările ei grave

Furbura (laminita/şchiopătura) este o inflamație aseptică generalizată a formațiunilor anatomice (lamina) de la nivelul copitei. Aceasta este o afecțiune cu importanță deosebită la cal deoarece capacitatea de efort este redusă, chiar nulă, fiind, de asemenea, însoțită de tulburări generale grave. Furbura apare, de regulă, la picioarele din față, mai rar la cele din spate și aproape niciodată la un picior. Se produce în urma eforturilor susținute și de intensitate mare, a traumatismelor, a reumatismului, gestației avansate și toxiinfecțiilor alimentare.

Cauzele afecțiunii

Există mai multe tipuri de furbură în funcție de agenții cauzatori.

Astfel, furbura de suport apare în momentul în care animalul este nevoit să își susțină greutatea pe un singur picior din cauza vreunui accident suferit la celălalt picior. În această situație picioarele din față preiau cea mai mare parte din greutatea animalului. Dacă unul dintre picioarele calului este accidentat și animalul nu își pune greutatea pe el, celălalt va trebui să preia în­treaga greutate, determinând apariția furburii.

Un alt tip de furbură este cea traumatică. Aceasta apare în momentul în care un cal este exploatat în mod excesiv pe un teren dur, cum ar fi asfaltul. De asemenea, există și furbura biochimică provo­cată de excesul de carbohidrați din alimentație, corelat cu lipsa de activitate. Furbura de origine endocrină apare ca urmare a unei boli a sistemului endocrin.

Furbura de natură alimentară este frecventă deoarece se produce des și se corelează cu exploatarea defectuoasă a animalului. Aceasta este cauzată de alimentația excesivă de nutrețuri concentrate, de furaje verzi bogate în proteine și de trecerea bruscă la pășunatul pe pășuni valoroase sub raportul calității (proteinei).

Simptomele

Furbura se poate recunoaște după instalarea febrei de 40-41°C, lipsa poftei de mâncare, respirația accelerată, abdomenul contractat, ritmul cardiac crescut, mucoasele congestionate, deplasarea dificilă cu mers nesigur, balansări laterale, membrele anterioare fiind deplasate înainte când animalul este în stațiune, pentru a modifica suprafața de sprijin. În această situație durerea este pronunțată pe vârful copitei. Un alt simptom este decubitul prelungit. În cazurile cu evoluție rapidă și gravă se produce moartea.

Netratată, afecțiunea evoluează cu desprinderea cutiei de corn de falangă a treia care produce bombarea sau chiar perforarea tălpii.

Diagnosticul

Clinic, simptomatologia este suficientă în stabilirea diagnosticului.

Tratamentul

Pentru tratarea furburii se recomandă regim dietetic cu furaje verzi laxative bogate în vitamine, eliminarea concentratelor, ținerea animalelor cu picioarele în apă rece sau aplicarea de comprese reci pe picioare câteva ore pe zi.

De asemenea, este nevoie de administrarea de antiinflamatorii precum Dexametarom 1%, dar și de vitamine injectabile ca Multivitarom.

În plus, se recomandă slăbirea caielelor de la potcoavă fără a se recurge la despotcovire, plimbarea ușoară pe pământ, însă numai în situația în care nu s-au instalat modificări ale copitei. Așternutul trebuie să fie în start gros și abundent pentru a reduce presiunea la nivelul copitei.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ
Romvac Company SA