reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Aug 2019

La Albeşti Paleologu - Prahova, visele sătenilor se topesc în lipsa investitorilor

O comună, mai multe sate, foarte mulţi oameni şi o singură poveste… O poveste a speranţei dată de vise împletită în cele din urmă cu iedera decepţiei. Albeşti Paleologu, comună mare, din Câmpia Prahovei, cu 5.683 de locuitori, cu o vechime de peste patru secole.

Comuna se află într-o zonă geografică aparte, având o importantă zestre edilitară – patru şcoli generale, patru grădiniţe, trei dispensare medicale, toate în grija unor oameni harnici şi pricepuţi care s-au distins de-a lungul anilor prin reuşite remarcabile. Însă, de ceva vreme, zodia norocului pare să fi apus pentru Albeşti Paleologu. Cine nu cunoaşte locurile pe care este plasată această comună cu patru sate trebuie spus că se întinde pe malurile râului Cricovul Sărat, la ieşirea acestuia din Subcarpaţii de Curbură. În plus, este la o răscruce de drumuri, fiind în legătură cu cele patru zări, fiind străbătută de Şoseaua Naţională – DN1B, care leagă Ploieştiul de Buzău, şi de calea ferată, care face legătura directă cu Moldova. Din centrul aşezării, spre stânga, se ramifică şoseaua judeţeană, care duce pe Valea Cricovului, la Urlaţi, Iordăcheanu, Gornetul Cricov, Apostolache, Sângeru şi Lapoş. Şi, de aici, mai departe, la Cislău, în judeţul Buzău.

Ei, bine, deşi comuna aceasta, practic, ţine calea trecătorilor grăbiţi, cel puţin cu trei benzinării şi cu alte puncte de popas, puţini se opresc totuşi cu gând de a afla câte ceva despre viaţa sătenilor. Cu toate acestea, mai în glumă, mai în serios, comuna Albeşti Paleologu se află azi în zodia sărăciei, fapt evident în primul rând pentru localnici.

Frământările primarului Nicolae Popescu...

Aflat la al treilea mandat în fruntea comunei, Nicolae Popescu, cunoscut de altfel ca un om energic şi inimos, dornic să asigure localnicilor elemente fireşti ale civilizaţiei, nu îşi explică de fel de ce comuna sa are de atât de multă vreme un buget mai mult decât modest în 2014, de numai 12,5 miliarde de lei vechi. Şi astăzi declară celor dispuşi să-l asculte că îl doare mult starea precară a comunei, pe care o păstoreşte de mai bine de zece ani. „Nouă ne trebuie azi ca pâinea caldă investitori. Reclamă am făcut peste tot. Ne-am prezentat opţiunile. Chiar şi în mai multe ţări europene, printre care Germania şi Austria. Nimeni nu s-a oprit şi pe la noi. Ştim, desigur, că în zona noastră există trei parcuri industriale, atrăgătoare pentru investitori: la Urlaţi, la numai patru km, la Mizil şi la Ciorani. Avem un teren de câteva zeci de hectare, propice, cu utilităţile necesare. Totuşi, investitorii ne ocolesc. De asta avem mare nevoie de ei acum. De bani, de locuri de muncă, fiindcă şi la noi, ca peste tot, numărul şomerilor şi al asistaţilor social creşte continuu. Ăsta-i azi necazul nostru. De aceea schimbarea la noi nu s-a făcut cum trebuia. Marile firme de la noi dau să moară – Semina Albeşti este în insolvenţă, unitatea avicolă este pe cale să se închidă. Singura unitate, încă în funcţiune, Complexul de berbecuţi, exportă în mai multe ţări. Aşadar, investiţii mai serioase nu avem la nivelul comunei. Noroc că mai avem oameni care lucrează, ca pe timpuri, la Urlaţi şi la Ploieşti. Nu am o evidenţă prea clară, dar eu cred că 20% din populaţia activă are un loc de muncă. Aşa că, neavând încotro, mulţi săteni au plecat la lucru în Italia, Spania şi în alte ţări. Şi fata mea lucrează departe, în Dubai, de şase ani!“

Proiecte de investiţii care se destramă...

Întrebat ce se întâmplă cu marile proiecte ale comunei: extinderea apei potabile în toate satele, introducerea gazului metan, modernizarea căminului cultural, asfaltarea tuturor străzilor din localitate şi de ce aceste investiţii trenează sau sunt mereu amânate, edilul comunei declară că situaţia aceasta se explică prin insuficienţa cronică a fondurilor băneşti.

„Suntem nevoiţi ca să facem ceva, să tot stăm cu mâna întinsă la Consiliul Judeţean şi la Guvern. Să facem rost de ceva bani. Uite, de curând, am primit, prin bunăvoinţa Consiliului Judeţean, 17 miliarde lei vechi ca să aducem gazul metan. Numai în trei sate, însă. Este adevărat, avem peste 300 de cereri de racordare, dar treaba nu prea merge cum am dori. Şi, tot din lipsă de bani, extinderea reţelei de apă potabilă este o mare problemă. Azi avem apă la robinet doar în satul de centru. Deci, la mai puţin de 2.000 din cei peste 5.000 de locuitori. În Albeşti Paleologu avem apă, şi ziua şi noaptea. Alţii se folosesc şi de fântâni. În satul Albeşti Muru, sat mare, nu avem apă. Aşa cum nici la Cioceni, sat care nu va avea prea curând nici gaz metan. De aceea cerşim bani de peste tot. Batem pe la toate uşile. Fără un buget solid nu se poate face prea mult.“

Multe dintre visele sătenilor se destramă văzând cu ochii, fără să aibă parte, măcar, de vreo altă promisiune! Cât de mică…

„Poate vă întrebaţi de ce nu apelăm la fondurile europene, zice înciudat primarul Nicolae Popescu. De trei ani ne tot chinuim să accesăm bani europeni pentru alimentarea cu apă şi canalizare doar pentru satul Cioceni şi nu am reuşit încă. Avem promisiuni de la Guvern. Nu ştiu când vom rezolva. Am fost recent la APDRP Târgovişte, ni s-a aprobat proiectul, avem contractul de finanţare semnat. Acum, însă, am dat de alt necaz. E vorba de devizul de 92.000 euro care a fost greşit. Va trebui refăcut. Cu alţi bani. Dar chiar şi aşa, de va fi gata curând devizul, nu am identificat firma care să execute lucrarea. Nu mai ştim încotro să o mai apucăm. Şi, colac peste pupăză, firma de salubritate, din cauza unor săteni, care refuză să contracteze lucrarea, a intrat în insolvenţă. În felul acesta o parte dintre săteni au reînceput să ducă gunoiul la gârlă ori la marginea satului. Ne întoarcem de unde am plecat.“

Noroc cu câmpul şi cu animalele...

Consilierul agricol al Primăriei, Maria Tudor, ne spune că toate cele 3.848 ha de teren arabil sunt lucrate, iar pierderile de după ploi sunt mici. În acelaşi timp, grâul, pe aproape 1.000 ha, loturile semincere arată bine în acest anotimp. La fel şi orzul, rapiţa, dar şi porumbul cultivat pe aproape 800 ha, ca de altfel şi cele 500 ha de floarea-soarelui. După primele estimări, toate anunţă recolte bune, poate chiar şi mai bune decât ne aşteptam. „Avem 12 societăţi agricole de profil şi alte 12 persoane fizice autorizate care lucrează bine pământul. Numai că oamenii nu sunt prea mulţumiţi, fiindcă au tot crescut cu mult cheltuielile şi nu prea văd să aibă un profit cât de cât... Din fericire, mai spune consilierul agricol, în comună există multe animale: 471 de taurine, peste 4.500 de ovine, 170 de cabaline şi multe, foarte multe păsări. În plus, avem şi câteva brutării, unde se oferă pâine. Da! Pâine avem, din fericire! Ce am mai dori să aflăm care va fi preţul pe care-l aşteptăm după recoltare!“ Dar, până una-alta, Primăria continuă să aştepte investitorii. Altfel, visele sătenilor din Albeşti Paleologu vor rămâne, ca şi până acum, doar vise! Ar fi mare păcat!

Cristea BOCIOACĂ