Adama Sultan iulie 2020
update 11 Aug 2020

Calităţile şi puritatea mierii de salcâm

În perioada de înflorire a salcâmului acesta este atât de încărcat de flori pline de nectar încât albinele nu mai adună nectar de la alte plante şi mierea obţinută este monofloră, de înaltă puritate – miere de salcâm.

Culoarea la mierea de salcâm este aproape incoloră, având tente spre gălbui şi, este cu atât mai valoroasă cu cât este mai incoloră.

Ca aspect, mierea este lichidă, cristalizează foarte greu, în anotimpul rece devine mai vâscoasă, are un buchet şi gust plăcut, discret, caracteristic şi inconfundabil.

În compoziţia mierii de salcâm au fost identificate peste 435 de substanţe, dintre care enumerăm vitaminele B1, B2, B6, B12, acizi organici (lactic, malic, oxalic, citric), enzime, compuşi aromatici, fitohormoni, flavoane, flavonoide, dextrină şi compuşi ai azotului.

De asemenea, mierea de salcâm are un conţinut de fructoză mai mare decât al celorlalte tipuri de miere (41,7%), conţine 10% zaharoză împreună cu maltoză şi 34,7% glucoză, având pH-ul 4. Astfel raportul fructoză – glucoză este supraunitar, ceea ce explică rămânerea mult timp în stare lichidă fără cristalizare.

Când este consumată ca atare sau în diverse amestecuri şi compoziţii mierea de salcâm este asimilată foarte uşor de organism, oferind energie şi substanţe bioactive şi nutritive. Calităţile acesteia se cunosc încă din Antichitate, fiind numită chiar hrană vie.

Totodată, mierea de salcâm este un bun antiseptic, stimulează pofta de mâncare, îmbunătăţeşte activitatea ficatului şi, diluată în apă călduţă, băută înaintea mesei, are capacitatea de a reduce aciditatea în cazul gastritelor hiperacide.

Această miere este recomandată în cazul infecţiilor bronho-pulmonare, a astmului bronhic, a insomniilor, reumatismului şi a guturaiului. Este folosită ca adjuvant şi în tratarea ulcerului, sclerozelor, tulburărilor de memorie, diferitelor forme de cancer şi afecţiunilor cardiovasculare. De asemenea, fluidizează circulaţia sângelui şi are efect liniştitor, fiind recomandată să îndulcească ceaiul consumat înainte de culcare.

Datorită calităţilor mai sus enumerate mierea de salcâm este cea mai apreciată miere de consumatori, se găseşte relativ uşor şi, datorită faptului că cristalizează greu, este consumată în cantităţi mai mari comparativ cu alte sorturi de miere.

Nu pot încheia descrierea calităţilor mierii de salcâm fără a semnala posibilităţile existenţei uneori pe piaţă a fenomenului de adulterare a mierii de salcâm. (n.r. ADULTERÁRE, adulterări, s.f. Livr. Falsificare, denaturare. – după fr. adultération, engl. adulteration).

Trebuie ştiut că mierea este un produs natural pe care albinele îl prepară din nectarul florilor şi, uneori, din diferite sucuri de origine vegetală sau animală, iar operaţia de intervenire în compoziţia ei în scopul obţinerii unor cantităţi mai mari sau alte caracteristici organoleptice dirijate reprezintă adulterare, respectiv falsificare.

Mierea poate fi falsificată de persoane necinstite care se prezintă a fi apicultori, dar care sunt falşi apicultori şi aruncă cu noroi în obrazul tuturor apicultorilor cinstiţi. Metodele de falsificare sunt nenumărate, dar trebuie arătat că mijloacele moderne de laborator le pot depista cu precizie.

Necazul este în cazul cumpărării mierii de pe marginea drumurilor sau din pieţe necontrolate de cei care ar trebui să facă această operaţiune, astfel că nu există un control asupra autenticităţii produsului.

Mierea falsificată se poate obţine prin hrănirea albinelor, în timpul culesurilor de producţie, cu diverse siropuri obţinute din zaharuri industriale pe care albinele le transformă într-o miere care nu are componentele celei obţinute din nectar. Prin analizele de laborator aceste lipsuri se pot depista cu uşurinţă.

Tot o miere falsificată se obţine prin adăugarea în miere de siropuri invertite sau chiar direct din siropuri invertite în care s-au introdus arome ale plantelor din care se va pretinde că este mierea respectivă.

De asemenea, un produs care imită mierea este cel obţinut prin fierberea unor plante în apă, apoi fierberea acestui ceai cu zahăr, până se ajunge la o consistenţă apropiată de cea a mierii.

Aşa cum am arătat mai sus, toate aceste adulterări pot fi depistate cu uşurinţă prin analize de laborator, dar necazul este că cei care cumpără pentru consumul propriu nu au la îndemână aceste laboratoare.

Pentru a încerca să depistăm falsurile de mierea originală se pot lua în considerare următoarele aspecte:

De la cine şi de unde cumpărăm

Cumpăratul mierii de pe marginea drumurilor de la unii care se pretind apicultori şi că vând mierea de la locul de producţie este foarte hazardată şi, dacă ne vom gândi puţin, vom renunţa la cumpărat dacă vom observa că borcanele nu sunt etichetate, că aşa-zisul stupar are în spate fie câteva lăzi goale de stupi sau chiar un pavilion cu câteva albine care nu manifestă nicidecum zbor de cules.

Un apicultor veritabil şi serios va menţiona pe borcanul cu miere: data recoltării, data ambalării, sursa florală a mierii, precum şi temperatura la care a fost decristalizată, care nu trebuie să depăşească 40oC.

De asemenea, putem recunoaşte dacă mierea e autentică sau adulterată după cel care o vinde. De obicei, în cazul celei adulterate, borcanele nu au niciun fel de etichetă, iar vânzătorul are doar un tip de miere, pe care îl vinde destul de ieftin, ca să scape mai repede de ea.

Preţul mierii cumpărate

Dacă preţul solicitat de vânzător este suspect de mic renunţaţi la cumpărare. Unde este profitul lui dacă mierea este autentică? Mai mult, solicitaţi-i identitatea şi adresa motivând că veţi dori să mai achiziţionaţi miere ulterior. Vedeţi cum reacţionează.

Aspectul ulterior al mierii cumpărate

Aici trebuie specificat faptul că, dacă mierea este depozitată pentru consum ulterior aceasta, mai devreme sau mai târziu, în funcţie de tipul de miere, se va cristaliza. Mierea de salcâm poate sta necristalizată luni de zile, chiar un an.

Explicaţia de cristalizare înceată a mierii de salcâm este sărăcimea conţinutului de polen ale cărui granule iniţiază cristalizarea şi raportul supraunitar fructoză-glucoză.

Mierea falsă ori nu se cristalizează sau cristalizează în straturi neomogene cu cristale de dimensiuni diferite şi cu straturi rămase în stare lichidă.

Totodată, dacă mierea a fost adulterată sau a avut un grad de umiditate neconformă cu timpul ea poate începe să fermenteze şi semnul vizibil al acestui fenomen este un şir de bule de aer, ca un lanţ continuu, care se formează în partea de sus a recipientului.

Din contră, dacă mierea cristalizată are cristale fine şi uniforme şi în general masa de miere are un aspect păstos-omogen, atunci umiditatea mierii este conformă.

Material prelucrat şi completat de prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

(după cartea „Plante melifere de foarte mare şi mare pondere economico-apicolă“ autori: Petre IORDACHE, Ileana ROŞCA şi Mihai CISMARU)