Logo
Imprimă această pagină

„Ciulinii Bărăganului“ să rămână numai în istoria literaturii!

„12 milioane de hectare de pământ agricol se transformă în deşert anual şi asta în principal din cauza acţiunilor omului“, a declarat secretarul executiv al Convenţiei ONU de Luptă împotriva Deşertificării (UNCCD) Luc Gnacadja (fost ministru al Mediului în Benin) într-un interviu acordat Agenţiei de ştiri spaniole EFE.

Degradarea pământurilor, „principala provocare de mediu a erei noastre!“...

...dar şi „principala ameninţare la bunăstarea globală“, susţine înaltul oficial ONU. De altfel, şi în acest moment, peste un miliard de oameni sunt afectaţi de foamete din această cauză. Cei mai mulţi în Africa, dar şi în unele ţări asiatice. Secretarul executiv al UNCCD a ţinut să precizeze că „degradarea solului nu doar sporeşte sărăcia şi mortalitatea infantilă la nivel local, ci afectează atât oceanele cât şi bunăstarea globală“. Aşa că implicarea ţărilor dezvoltate pentru găsirea unui mecanism de finanţare privind combaterea acestui fenomen este absolut necesară. Altfel „costul pasivităţii este infinit mai mare decât costul acţiunii“, insistă Gnacadja în cadrul interviului acordat Agenţiei EFE.

Deşertificarea nu mai este doar o poveste din anii 1947

În ţara noastră, o vreme, datorită măsurilor luate de comunişti, acest fenomen al deşertificării nu numai că se stopase, dar se mai şi redaseră agriculturii sute de mii de hectare. Însă acum, din cauza distrugerii sistemelor de irigaţii, a folosirii în exces a îngrăşămintelor (fără analize de sol prealabile), tăierea perdelelor forestiere şi incendierea miriştilor, dar şi pentru că fenomenul de încălzire globală ia amploare, ceea ce se credea definitiv stopat revine în actualitate. Atât în Dobrogea cât şi în Bărăgan.

În Dobrogea, din cauza fostelor exploataţii miniere de suprafaţă, au apărut adevărate canioane prin zonele Sitorman, Ovidiu, Baia, Basarabi sau Mircea Vodă. Nivelul din ce în ce mai scăzut al precipitaţiilor din Dobrogea contribuie decisiv la extinderea zonelor deşertificate. La un moment dat, prin octombrie 2008, Lacul Sărat aproape secase. La Dăbuleni şi la Sadova în Dolj sunt deja zone cu aspect saharian.

Canalul Siret-Dunăre ar fi o mană cerească pentru oprirea fenomenului. O altă alternativă este o propunere a specialiştilor francezi care au proiectat un sistem de irigaţii care foloseşte atât sistemul mecanic, dar şi curgerea naturală a apelor din Dobrogea, ceea ce ar duce la o diminuarea a costurilor. Plus apariţia perdelelor forestiere, întreţinerea celor existente şi folosirea cu responsabilitate a bunelor practice agricole etc. Pentru ca „Ciulinii Bărăganului“ să rămână doar în istoria literaturii este nevoie de implicare şi responsabilitate.

Programul pentru Mediu al Naţiunilor Unite (UNEP) arată că la nivel global rata deşertificării creşte.

Africa este cel mai afectat continent, cu două treimi de pământ uscat sau deşertic. Aproape o treime din pământul Statelor Unite este afectat de deşertificare, o pătrime din America Latină şi Caraibe şi o cincime din Spania. O treime din teritoriul României (aproximativ 7 milioane de hectare) şi 40% din suprafaţa agricolă se află în zone cu risc de deşertificare. Regiunile cele mai expuse sunt sudul Câmpiei Române, Dobrogea şi sudul Moldovei.

Intervenţia umană nu e întotdeauna benefică. Dar tot noi putem să dregem busuiocul. Chinezii, de exemplu, construiesc un nou zid. De această dată va fi unul verde. Megaproiectul a început prin 1978. Este vorba de un brâu de vegetaţie lung de 4.500 km. Anul 2050 este prevăzut ca termen de finalizare al acestui Mare Zid Verde Chinezesc, care se va opune extinderii deşertului Gobi. Şi, cu voia Domnului, oamenii vor reuşi să-şi păstreze planeta verde, iar teama firească a dispariţiei ca specie este cel mai bun stimulent.

Tudor CALOTESCU

Revista Lumea Satului