reclama youtube lumeasatuluitv

La Roznov, în judeţul Neamţ. Sprijin creştinesc pentru oameni nevoiaşi

În centrul localităţii Roznov, din judeţul Neamţ, atenţia călătorului este atrasă de o clădire modernă – Centrul Social de Urgenţă realizat prin strădania şi efortul preoţilor şi enoriaşilor din protopopiatul Roznov, sub îndrumarea părintelui protopop Vasile Ţoc, care este şi directorul centrului.

„Ceea ce vedeţi este rezultatul muncii de 10 ani, ne spune sfinţia sa, care s-a concretizat în finalizarea acestui centru ce adăposteşte pe cei aflaţi în nevoie, în mod deosebit pe cei care, din diferite motive, nu au niciun adăpost.“

Centrul, cu o suprafaţă de o mie de metri pătraţi, dispune de toate cele necesare unui trai decent: dormitoare curate, sală de mese, o bucătărie modernă, centrală termică, maşină de spălat, dotări de care beneficiază în medie o sută de persoane pe an. Acum aici sunt adăpostite 18 persoane – o familie tânără cu doi copii din comuna Dumbrava Roşie, o mamă cu fiica ei din Urecheni şi mai mulţi oameni în vârstă din alte localităţi ale judeţului.

„Cred că e de datoria fiecărui creştin să dea din puţinul său pentru a mângâia viaţa semenilor loviţi de soartă.“

O cantină... ambulantă

Ajutorul pentru cei săraci şi năpăstuiţi a constituit şi constituie o permanenţă în cadrul protopopiatului Roznov.

„Am început, îşi aminteşte părintele Ţoc, prin a solicita credincioşilor o contribuţie cât de mică pentru a ajuta pe cele circa o mie de persoane lipsite de mijloace din cadrul protopopiatului. Cu alimentele aduse pregăteam două feluri de mâncare pe care preoţii le transportau în maşini la familiile nevoiaşe, aşadar o adevărată cantină ambulantă. Într-un an am reuşit să preparăm 18 mii de porţii. Ne-am deplasat, de asemenea, la populaţia romă care trăieşte într-o sărăcie lucie, căreia i-am distribuit, pe lângă mâncare, haine, încălţăminte şi rechizite şcolare din donaţii. Continuăm acum să pregătim hrană, de data aceasta la bucătăria centrului, şi s-o trimitem în satele protopopiatului.“

Donaţii de... şapte miliarde

Construcţia centrului a început cu concursul credincioşilor. Primăria a oferit terenul, apoi oamenii – mulţi voluntari – s-au apucat de treabă. Cu una cu alta, s-au strâns bani şi materiale de nu mai puţin de... şapte miliarde de lei vechi.

Când se ajunsese, cum spunea unul dintre consilierii primăriei, la fundul sacului, a apărut un proiect iniţiat de Ministerul Muncii, care a permis finalizarea centrului. Sigur, sprijinul primăriei continuă. Plata energiei electrice şi a altor utilităţi, efectuarea unor reparaţii sunt suportate de Consiliul Local, la care se adaugă sprijinul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, personal al Înalt Preasfinţitului Teofan, al altor oameni de bine. Recent, un agent economic din Bucureşti ne-a oferit o mie de pachete de margarină. Am reţinut cât ne trebuia pentru bucătăria centrului şi restul l-am trimis celor mai nevoiaşi din satele din jur.

Bursa locurilor de muncă din... amvon

Gospodărirea centrului se bazează, pe lângă cei doi salariaţi, în principal pe activitatea celor găzduiţi aici. În toamna trecută, de pildă, s-au strâns din donaţii o cantitate importantă de cartofi, o tonă de varză care a fost pusă la murat, 200 kg de zarzavat la sare şi s-au preparat sute de borcane de gem şi compot. De asemenea, din laptele colectat de la crescătorii de animale s-au fabricat 133 kg de telemea care au ajuns pentru întreaga iarnă. Cei care pot munci nu stau degeaba. Pe lângă activităţile în cadrul centrului, sunt solicitaţi de către gospodari. La sfârşitul fiecărei slujbe preoţii anunţă pe cei prezenţi că pot folosi pentru diverse activităţi oamenii din centru. „Am creat, glumeşte părintele Ţoc, o adevărată bursă a locurilor de muncă din amvon şi, spun eu, cu bune rezultate.“

De asemenea, cei apţi de muncă pot lucra la exploataţiile agricole din împrejurimi şi rezultatele se văd prin alimentele ce sunt depozitate în subsolul centrului. Cei care nu pot munci sunt cooptaţi în alte activităţi. Un profesor de muzică, de pildă, găzduit o vreme în acest centru, a predat gratuit ore de vioară copiilor din şcoala alăturată. De remarcat că Centrul din Roznov nu este un cămin. Cei care nu au adăpost sunt găzduiţi aici până când îşi rezolvă situaţiile cu sprijinul organelor locale şi al agenţilor economici. Să menţionăm că sprijinul pe care îl acordă sătenii celor din Centrul Social continuă. În ziua în care am vizitat această instituţie – îi putem spune aşa – preotul din Frunzeni, o parohie modestă cu doar 110 familii, adusese 20 litri de lapte, 10 litri de borş şi zarzavat.

Toate acestea arată, subliniază părintele Vasile Ţoc, fără îndoială că sentimentul de milostenie şi compasiune pentru cei necăjiţi este o caracteristică a acestui neam care întotdeauna i-a ajutat pe cei în nevoie.

Stelian Ciocoiu