Mai zilele trecute mă rătăci printr-o sală cu oarece „catindaţi“ la fotelurile capitonate şi lipsite de impozite de la Western Hight Gate, care şuguiau unii cu alţii (noi din sală eram de semnătură, să se descarce cheltuiala reuniunii pe proiectul european minimal necesar!)  despre ce minunată va să fie Europa prin 2020, când sărăcia şi excluziunea socială fi vor legendă, ca plăgile Eghipetului. Aflai şi io cum stăm: 42% din populaţie e săracă şi exclusă social (una cu alta e musai, că sunt cam ca marca şi scrisoarea). Datele sunt la grămadă şi, cum 43% din populaţie se află în spaţiul rural, aici riscul de sărăcie extremă este de cca 4 ori mai mare decât în urban. Văzui şi o hartă a sărăciei în care săracii erau un punctuleţ roş’ (400/punct). Frumoasă hartă! Împopistrată peste tot, mai puţin pe crestele munţilor şi în bătătura ălui mai bun vecin al nost'. Punct pe punct erau prin Vaslui, sudul Teleormanului şi Valea Oltului (de la Carpaţi până la vărsarea în Dunăre), sudul Doljului, Valea Siretului (de la Suceava la Galaţi), Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa şi Brăila. O minunăţie de închistreală cu care să te tot fi fălit, dacă n-ai fi ştiut că fiecare punct piteşte ca la vreo 150 de familii medii.

Pe o altă hartă am văzut şi fiefurile marilor latifun­diari ai Românei (apropritari, arendaşi, concesionari). Ghiciţi pe unde se află ei ? Aţi ghicit ? Nuuuu!? Vă spun eu! Prin judeţele Vaslui, Teleorman, Olt, sudul Doljului, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa şi Brăila. Ca să nu ne ostenim neuronii adurmiţi se trase concluzia că acolo unde sunt exploataţiile alea mai mari dau năvală ruralii la gava­nosul cu sărăcie. Bun înţeles că domnii parlamentari europeni (ăia din fruntea listelor) or s-o reducă până prin 2020, la pachet cu reducerea excluziunii! Cum? Nu ziseră, aşa că nu vă spui nici io! Bănui. Da' vă spun al' dată.

După, avui o curiozitate. Am pus peste harta sărăciei harta latifundiarilor şi a „minerilor“ agricoli (vorba unui prieten – ăia de-şi lucrează pământul până-i secătuiesc vâna). După APIA (doar la ea poţi să-i găseşti, că se înregistrează pentru plata la suprafaţă), ăştia sunt prin Botoşani, Suceava, Dolj, Olt, Maramureş, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Iaşi, Mehedinţi.

Cum am aranjat hărţile, cum avui revelaţia pojarului sărăciei. Peste tot locul. Fără osebire. Poţi să nu legi sărăcia rurală de exploatarea pământului? Unde pământul este lucrat de marii moşieri, muncitorul agricol, chiar bine plătit (se mai întâmplă!), este numeric redus, aşa că leafa se împarte la numărul mediu de guri pe familie statistică şi gata sărăcia. Acolo unde latifundiarii n-au avut spor cu cumpăratul, arendatul sau concesionatul, micii fermieri care s-au adresat la APIA pentru a accesa sprijinul acordat prin PAC împart bruma de venituri la numărul de guri din ogradă şi rezultatul este identic. Familiile marilor latifundiari nu sunt luate în calcul. Ca număr, „săracii“ de ei sunt statistic neglijabili.

Gheorghe Socotitorul

P.S. Pe hartă, din motive de dublă înregistrare, nu există „săracii“ expaţi care au cumpărat, arendat, concesionat şi exploatează cam 1.000.000 - 1.500.000 ha. Nu poţi fi şi „sărac-expat“ şi „sărac-fermier“. Logic! Nu?!

Acelaşi