Portret de fermier cu blazon şi castel!

Dacă nu s-ar zări, undeva în dreapta, silozurile, digestoarele şi două solarii încălzite, nimic nu ar indica că aici este ferma lui Herr Christoph Stolte din Peckelsheim, o localitate din nord-vestul Germaniei. În faţa noastră este un castel în adevăratul sens al cuvântului, încadrat de clădiri înalte din piatră care ţin loc şi de ziduri. Drumul asfaltat continuă dincolo de porţile metalice cu blazon, printr-o curte interioară imensă, un tunel vegetal şi peste un pod de piatră, ridicat deasupra unei ape curgătoare, până în faţa castelului.

Un plug vechi, cu trei brăzdare, tronează pe iarba din faţa porţilor de intrare ca un adaos la vechiul blazon. De altfel este aşezat la mică distanţă de placa de piatră pe care se găseşte sculptat blazonul familiei. Acest însemn este atât pe clădirea din stânga intrării principale în curtea fermei-castel cât şi pe porţi. Albul şi roşul sunt culorile blazonului şi se regăsesc pe toate porţile metalice din curtea interioară.

Clădirea este reconstruită în 1904 şi modernizată de curând. Are aspectul unei cetăţi medievale. Toate clădirile sunt din piatră de munte şlefuită. În lateral stânga se disting corpurile administrative, atelierele şi o magazie pentru cereale, iar pe dreapta se găsesc digestoarele unei instalaţii de biogaz .

În curtea interioară, pe lângă maşini moderne şi utilaje de ultimă generaţie, odihnesc acum zece tractoare vechi (Deutz, Lantz Bulldog, Hannomag), martori tăcuţi ai veacului trecut. O roată de car sprijinită de botul unui tractor de o sută de ani face cât toate încercările mele de a reda o parte din istoria acestui loc. Sunt piese rare pe care orice muzeu şi le-ar dori.

După ce a moştenit castelul şi terenurile agricole în 1980, Crhistoph Stolte a decis să investească într-o fermă de vaci de lapte. Avea 28 ha de teren şi a cumpărat 70 de vaci Holstein Friză. Aproape douăzeci de ani a fost o activitate mulţumitoare, însă nivelul profitabilităţii a scăzut constant în fiecare an, ceea ce l-a determinat să se gândească la o schimbare.

În 1998 a regândit afacerea ca pe o fermă vegetală completată de o activitate de prestări servicii către fermierii mai mici. A vândut vacile şi a mai cumpărat utilaje. Această oportunitate l-a transformat într-un, cum spun nemţii, „contractor“. A fost o alegere bună în cele din urmă, dovadă fiind îmbunătăţirea profitului obţinut. Nu se opreşte aici şi în 2006 investeşte, alături de alţi patru parteneri, într-o fabrică de biogaz Nawaro, cu o capacitate de 500 KW.

În 2010 mai ridică încă o unitate de biogaz, de aceeaşi putere, ajungând acum la o putere instalată de 1 MW. Pentru a asigura resursele necesare bunei funcţionări a instalaţiilor, extinde culturile de porumb siloz pe încă 75 ha. Cultivă, pe lângă porumb, tot pentru biomasă, triticale şi rapiţă. Foloseşte solurile lutoase, argiloase sau nămoloase, fiind subvenţionate supli­mentar. Colectează de la fermele zootehnice din jur dejecţiile şi le foloseşte pentru alimentarea digestoarelor, în amestec cu silozul de porumb şi resturile vegetale de pe terenurile agricole proprii şi cele arendate. Aceasta deoarece legislaţia îl obligă să nu folosească mai mult de 60% siloz din porumb şi alte plante agricole pentru obţinerea de biogaz.

Afacerea fermierului german a crescut constant. Are acum circa 190 de clienţi. Prestează servicii de mentenanţă şi pentru alte opt fabrici de biogaz din regiune. Printre activităţile cele mai importante se numără împrăştierea îngrăşămintelor rezultate din procesul tehnologic de obţinere a biogazului. Face această activitate pe o rază de 100 km în jurul fermei (circa 40.000 t/an pe o suprafaţă de 1.800 ha), folosind trei împrăştietoare universale.

Seamănă pentru clienţii săi rapiţă şi porumb, cu ajutorul a trei instalaţii de semănat cu mulci. Are şi un mulcer pentru suprafeţe mari. Anual, recoltează cu Lexion-ul 570 circa 450 ha pentru fermierii care nu deţin combine de recoltat. Parcul de utilaje mai numără şapte tractoare (160-335 CP), nouă remorci de furaje (38-45 mc) şi o remorcă autoîncărcătoare model Cargos 9400. Toate utilajele le-a cumpărat de la Claas.

Pentru recoltarea furajelor deţine trei combine Jaguar (un model 850 şi două model 870), pe care le mai foloseşte circa 250 ore/an pentru recoltarea de iarbă. Pe lângă prestările de servicii şi producerea de energie termică şi electrică, face comerţ cu îngrăşăminte şi seminţe, iar din 2010 deţine şi o centrală fotovoltaică de 60 kw.

Energia termică rezultată în urma procesului de cogenerare o livrează în localitate, iar o parte o foloseşte la două sere în care cultivă trandafiri.

Toate aceste „munci“ sunt făcute de patru angajaţi permanenţi, doi ucenici şi 18 lucrători sezonieri. Fermierul lucrează alături de angajaţii săi chiar dacă este de viţă nobilă sau poate tocmai de aceea. Este un tip comunicativ, dispus să facă şi „spectacole“ destinate presei, atunci când îl solicită firmele cu care colaborează.

Cu un an în urmă a construit o „cameră“ de 1.000 mp pentru adăpostul utilajelor. Aceasta s-a dovedit a fi şi un excelent centru expoziţional la evenimentul de presă pe care Claas l-a organizat pentru a-şi prezenta noutăţile cu care va participa, în toamna aceasta, la Agritechnica. Invitaţi au fost jurnaliştii de la publicaţiile de profil din toată Europa. Suprafaţa construită, inclusiv atelierul de service, mai adună alte 1.200 mp, exceptând clădirea de locuit, care este, aşa cum am arătat mai devreme, un castel în toată regula.

Nevoia de a te adapta din mers la cerinţele pieţei este în firea acestor oameni. Dincolo de toate schimbările necesare supravieţuirii, se pot vedea însă tradiţia şi respectul pentru trecut. Christoph Stolte este mai mult decât un fermier, denumirea de „contractor“ este şi ea prea săracă pentru a defini „rotund“ activitatea sa. Doar este un fermier cu castel. Nu?

Tudor CALOTESCU