Lumea în care trăim este tot mai afectată de reducerea rezervelor de combustibil convenţional, dar mai ales, de efectul nociv pe care acesta îl are asupra mediului. Consecinţa? Descoperirea şi aplicarea în practică a noi resurse de energie regenerabilă şi cu un nivel de poluare cât mai scăzut, cum ar fi salcia energetică ce creşte zilnic cu 3-3,5 cm şi care poate fi recoltată timp de 30 de ani sau Comelina, o plantă energetică utilizată ca materie primă în obţinerea de biokerosen, combustibil utilizat în aviaţie. Inginerul Aurel Placinschi, directorul Societăţii agricole „Moldova“ din Ţigănaşi, judeţul Iaşi, s-a oprit asupra altei resurse energetice: Miscathus sau Iarba elefantului.

– Cum aţi ajuns la această plantă?

– În diverse expoziţii de profil din Germania, ţară cu rezultate deosebite în această direcţie, ne spune Aurel Placinschi, am văzut această cultură, asemănătoare cu stuful sau papura de la noi, care are capacitatea de a da o producţie de masă vegetală uscată, celuloză în special, ce depăşeşte 30 de tone pe an şi care se poate cultiva pe terenurile mai puţin productive pentru celelalte culturi agricole. Am procurat rizomii, i-am plantat şi doar în primul an a fost nevoie de întreţinere. În anul al doilea am efectuat o oarecare fertilizare. În rest, planta se apără singură de buruieni. În 2013, al treilea an, am recoltat 40 tone la hectar. Într-un cuvânt, această plantă poate înmagazina energie foarte mare pe unitatea de suprafaţă, regenerată în fiecare an.

- Cum se utilizează?

- Uscată, planta se peletează şi poate fi folosită cu foarte bune rezultate la centralele termice de diverse capacităţi. Peleţii se pun într-un buncăr ce alimentează centrala care, dotată cu senzori, îşi ia doar atâta combustibil cât are nevoie pentru a menţine o temperatură dinainte stabilită. Centrala elimină automat puţina cenuşă care rezultă şi nu este nevoie de intervenţia omului. Puterea calorică ridicată a acestui nou – să-i spunem aşa – combustibil este de circa 1.800-1.900 Kj/ kg (4.300-4.500 kcal/kg).

- Aţi realizat şi peleţii?

- Nu, deocamdată. Această operaţiune presupune o investiţie destul de mare, ca de altfel şi achiziţia centralei despre care vorbeam. Problema este însă alta: desfa­cerea acestor peleţi. De aceea prospectăm piaţa şi, în măsura în care vom găsi beneficiari, ne vom ocupa şi de acest aspect. Totul depinde de cei care diriguiesc politica energetică în ţară pentru că, este un lucru ştiut, pădurile se taie legal şi mai ales ilegal. Este un proces care, din păcate, se intensifică ori apariţia acestui tip de combustibil ar apăra „plămânul verde“, pădurea, tot mai redusă an de an, mai ales în zona în care locuim noi, unde din codrii de altădată n-a mai rămas decât amintirea.

Apoi, dacă obţinem 30-40 tone de masă vegetală pe hectar, cu potenţial energetic destul de mare, cu investiţii mici, nu văd de ce ar trebui să fim de acord cu explorarea şi exploatarea gazelor de şist despre care nici nu ştim cât sunt şi dacă sunt, proces care ar degrada importante suprafeţe fertile. În ceea ce ne priveşte, noi intenţionăm, dacă piaţa ne va solicita, să ne extindem. Cu ceea ce avem noi ne putem mări suprafaţa de 10-15 ori. Rămâne doar să găsim clienţi şi înţelegere la cei de care depinde politica energetică a ţării.

Stelian CIOCOIU