Lumea satului 750x100

update 23 Oct 2020

Evoluţia învăţământului superior agronomic în România

În Bucureşti învăţământul agricol îşi are originea în primele şcoli agricole din care a evoluat învăţământul superior. În anul 1836 Alexandru Ghica atestă existenţa unei şcoli de agricultură la punctul numit „Ciotăria“ de lângă Pantelimon, însă a durat doar şase luni. În 1852 numirea lui Alex Slătineanu ca director se consideră actul de naştere a Institutului de Agricultură de la Pantelimon, care îşi începe cursurile la 10 iunie 1853. Din 1867 se numeşte Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvicultură. În anul 1869 şcoala se mută la Herăstrău. În 1893 Silvicultura se mută la Brăneşti şi rămâne sub denumirea de Şcoala Centrală de Agricultură de la Herăstrău. Între anii 1915-1929 se numeşte Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău. În anul 1929 este cuprinsă în reţeaua învăţământului superior sub denumirea de Academia de Înalte Studii Agronomice. În 1938 devine Facultate de Agronomie şi este inclusă în cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. Prin reforma învăţământului din 1948 devine Institutul Agronomic. În anul 1952 se uneşte cu Zootehnia şi Medicina Veterinară şi formează Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu“ din Bucureşti. După anul 1990 devine Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Lupta pentru a ajunge dintr-o şcoală agricolă un învăţământ agronomic superior de înalt prestigiu aparţine lui P. S. Aurelian şi C. Sandu Aldea.

La Iaşi este considerat fondatorul învăţământului agronomic superior marele învăţat Haralamb Vasiliu. În 1835-36 la Academia Mihăileană se făceau cursuri de inginerie, economie agrară şi medicină veterinară. Tot la Academia Mihăileană între 1842-1846 s-a înfiinţat Catedra de economie agricolă, la care a predat Ion Ionescu de la Brad. În anul 1907 încep cursuri libere de ştiinţe agricole la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi. În 1912 s-a înfiinţat Secţia de Ştiinţe Agricole la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi. În 1933 Secţia se transformă în Facultatea de Ştiinţe Agricole şi este transferată în cadrul Institutului Politehnic Iaşi. În 1939 devine Facultatea de Agronomie (între 1933-1940 a funcţionat la Chişinău). În anul 1948 ia fiinţă Institutul Agronomic Ion Ionescu de la Brad Iaşi. După 1990 poartă denumirea de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară.

La Cluj-Napoca este considerat fondator Emil Negruţiu. În 1869 se înfiinţează Institutul de Învăţământ Agronomic Cluj – Mănăştur. În 1906 devine Academie de Agricultură. În 1929 este cuprinsă în reţeaua de învăţământ superior sub denumirea de Academia de Înalte Ştiinţe Agronomice. În 1939 devine Facultatea de Agricultură, făcând parte din Institutul Politehnic Cluj. În perioada 1940-1945, când o parte a Ardealului a fost cedat, a funcţionat la Timişoara. În 1948 devine Institutul Agronomic, care din 1958 a purtat numele de Institutul Agronomic „Dr. Petru Groza“ Cluj-Napoca. După 1990 este Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară.

La Timişoara este socotit drept întemeietor Iulian Drăcea. În 1945, după plecarea Facultăţii de Agricultură din Cluj la vechiul său sediu din Cluj-Napoca, o parte din cadrele didactice au rămas în Timişoara şi, cu sprijinul organelor centrale, au înfiinţat aici o facultate de agronomie. În 1948 a devenit Institutul Agronomic, iar după 1990 Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară a Banatului.

Craiova are drept întemeietor pe tânărul profesor venit de la Cluj, Alexandru Buia. După reforma învăţământului din 1948 se înfiinţează şi la Craiova Facultatea de Agronomie. În 1958 devine Institutul Agronomic „Tudor Vladimirescu“. Din 1966 trece în cadrul Universităţii Craiova, unde funcţionează şi în prezent.

Prof. ing. dr. Vasile POPESCU