reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Aug 2019

Stana Stepănescu, doinitoarea de suflet a Banatului de Munte

Stana Stepănescu este un talent nativ recunoscut. Publicul spune că este cea mai mare doinitoare pe care Banatul de Munte a dat-o în ultimii ani. Tânăra interpretă ştie despre sine doar un singur lucru: că niciodată, dar niciodată în viaţă, nu va face altceva decât să cânte.

– V-aţi născut la Rusca – Teregova, Caraş-Severin. Cum este satul, cum v-a fost copilăria?

– M-am născut în 1991, într-un loc mirific, un sat de sub poalele Munţilor Ţarcu, numit Rusca, din comuna Teregova. Aici mi-am petrecut copilăria alături de fratele meu mai mic, Mihai. Port în suflet amintiri de neuitat, iar dragostea bunicilor este, cum să spun, ceva dincolo de cuvinte. Am stat în sat până când am terminat eu clasa a IV-a, apoi ne-am mutat la Caransebeş. Dacă ar fi să sintetizez, aş spune că satul meu este cel mai minunat loc din lume. Multe tradiţii se păstrează şi astăzi, poate nu atât de mult ca în vechime, dar oamenii sunt credincioşi şi altruişti, gata să ajute la nevoie.

– De la cine aţi moştenit vocea?

– La noi în casă nu se asculta altceva decât muzică populară. Bunicul din partea tatălui a fost, în tinereţe, solist vocal şi dansator al Ansamblului profesionist „Doina Banatului“ din Caransebeş, unde activau Mariana Drăghicescu, Achim Nica, Iosif Cocloda, Ana Pacatiuş etc.! Mama are, de asemenea, un glas bun.

– Aveaţi 8 ani şi jumătate când aţi participat la primul concurs.

– A venit la noi acasă prof. Luţă Moacă, de la un liceu de muzică din Timişoara, consătean din Rusca – Teregova. Domnia sa auzise că mama a cântat când era mică şi s-a gândit că ar putea-o duce la Festivalul Naţional „Luţă Ioviţă“ de la Caransebeş. În timp ce ei doi discutau, eu cântam prin bucătărie; m-a auzit, i-a plăcut şi în locul mamei am mers eu. Aveam opt ani şi jumătate. Am cântat exact cum am simţit, fără să fiu îndrumată sau învăţată de cineva, şi am obţinut premiul al doilea. Aici am întâlnit-o pe marea interpretă Nicoleta Voica, a venit la mine şi m-a întrebat dacă vreau să merg la Reşiţa, la Festivalul „Bănăţean ca mine nu-i“. Când am ajuns acolo, într-o pauză, m-a prezentat reputatului realizator TVR Elise Stan. Imediat după festival, dânsa m-a invitat la Bucureşti, unde am participat, alături de Nicoleta Voica, la emisiunea „O vedetă populară“, prezentată de Iuliana Tudor. Acela a fost deja un mare debut pentru mine, iar întâlnirea a fost poate... providenţială?

– După aceste prime evoluţii de la Caransebeş şi Reşiţa ce a urmat?

– Am participat la numeroase festivaluri naţionale din ţară, unde am obţinut trofee cu care mă mândresc: Festivalul „Vară, vară, primăvară“, de la Sibiu, „Strugurele de aur“ – Jidvei, Alba, „Mariana Drăghicescu“ – Timişoara, „Ileana Rus“ – Geoagiu Băi etc. Ultimul concurs la care am mers a fost Mamaia 2009, unde am luat premiul I. În total am fost la peste 40 de competiţii de gen, obţinând premii importante nu ca palmares, ci pentru mine. La aceste festivaluri m-am format ca om, ca interpret, am învăţat cum să mă prezint pe scenă, ce şi cum trebuie să cânt, cum să-mi aleg costumele şi repertoriul. Mi-am însuşit lucruri pe care nu le înveţi oriunde, dar cel mai important, acolo am văzut nivelul artistic la care am ajuns, raportându-mă la colegii mei din toate zonele ţării. Concursurile au mai avut un mare câştig: am întâlnit oameni care mi-au rămas în inimă şi-i voi purta mereu acolo. De exemplu, la Sibiu am avut norocul să cunosc un om extraordinar, directorul Ansamblului „Cindrelul – Junii Sibiului“, Silvia Macrea, un profesionist complet şi-un suflet uriaş. Toţi câştigătorii Festivalului „Vară, vară, primăvară“ sunt invitaţi în spectacolele ansamblului şi e mare lucru să fii promovat de cel mai vechi, poate cel mai bun grup de dansuri şi de folclor din ţară. Împreună cu alţi colegi am devenit colaboratorii ansamblului şi s-a format o unită şi frumoasă familie, cea a „Junilor“. Am astfel ocazia să când pentru publicul meu drag sibian şi nu numai. Tot la acest festival l-am cunoscut pe maestrul Nicolae Botgos. De altfel, am cântat aici pentru prima dată cu „Lăutarii“ din Chişinău, iar orchestra sună dumnezeieşte! La Festivalul „Mariana Drăghicescu“ m-a remarcat regretata Marioara Murărescu, care m-a adus la „Tezaur folcloric“.

– Foarte multă lume vă compară cu Mariana Drăghicescu. E bine să fii asemuit cu un mare înaintaş?

– Asemănarea cu „priveghetoarea Banatului“, cum era supranumită Mariana Draghicescu, m-a ajutat într-un fel, dar mi-a pus şi piedici, fiindcă în concursuri unii spuneau că o imit şi eram depunctată din această cauză. A durat ceva vreme până când şi-au dat seama că lucrurile nu stau deloc aşa. Da, comparaţia m-a flatat, dar de la un punct încolo vreau să fie eu, Stana Stepănescu, şi nu fata care cântă ca Mariana Drăghicescu. Doresc să mă recunoască lumea după repertoriul meu şi mi-a fost destul de greu să fac diferenţa, fiindcă şi eu cânt aceleaşi dealuri şi aceiaşi munţi; suntem din sate apropiate şi probabil din această cauză suntem asemuite ca stil.

– Cum v-aţi alcătuit repertoriul şi unde puteţi fi văzută/ascultată?

– O parte din melodii sunt de la bunicul meu Petru, iar altele de la bătrânii din sat şi din localităţile vecine. N-am un album, dar piesele mele sunt difuzate la studiourile de radio din Timişoara şi Reşiţa, la posturile publice de radio şi televiziune, iar în spectacole cel mai des merg cu „Cindrelul – Junii Sibiului“, de care m-am ataşat cum n-aş fi crezut. Cei tineri mă pot asculta pe Internet.

– Iniţial n-aţi dorit să urmaţi studii muzicale, deci aţi fost, un timp, autodidact.

– Eu am absolvit Liceul Teoretic „Traian Doda“ din Caransebeş, şcoală ce nu avea nicio legătură cu muzica. Dar pentru că am câştigat premii mari, importante, iar unii oameni se întrebau cum de o fată de la sat, fără studii muzicale, reuşeşte să cucerească publicul, am hotărât să urmez Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Studiul m-a ajutat să fiu mai bună în ceea ce fac. Am făcut facultatea pentru mine, să ştiu eu ce cânt, nu pentru a-mi asigura o carieră.

– Socotiţi cântecul destinul dvs.?

– Lucrul cel mai de preţ pe care mi l-a dat Dumnezeu este vocea. Spun despre viaţa mea că este frumoasă fiindcă am fost înzestrată cu acest glas. Sunt norocoasă că fac exact ceea ce-mi place şi ceea ce-mi doresc, muzica e parte din viaţa mea, ea dă un sens fiecărei dimineţi şi mă face să uit de eventualele probleme cotidiene. Când urc pe scenă şi publicul mă aplaudă mă simt deja o învingătoare. Vreau să spun că nu mă văd niciodată făcând altceva decât să cânt.

Maria BOGDAN