Interviu cu prof. Horia Grosu, director general al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală Baloteşti – Ilfov

– Dle profesor, deunăzi vreme discutam despre experienţa altor ţări în domeniul cercetării zootehnice şi despre transferul acesteia în unitatea dvs. În ce fel aţi reuşit să faceţi acest lucru? Vorbind aplicat, ce anume aveţi în ferma experimentală a unităţii?

– În cadrul biobazei zootehnice experimentale întreţinem trei specii de mare interes: taurine, porcine şi păsări. La taurine avem trei rase, Bălţata românească alb cu negru, de tip Holstein, Brună şi Montbéliarde. Pentru rasa franceză, din care am importat un lot de 30 de capete în 2011, am mers personal să alegem exemplarele şi, după aproape trei ani, suntem foarte mulţumiţi de rezultate, de modul în care animalele s-au adaptat condiţiilor de mediu din biobaza noastră. De exemplu, primiparele au încheiat prima lactaţie cu o medie de 6.500 lapte/cap/an, ceea ce înseamnă o producţie excelentă, având în vedere că media naţională se situează la 3.300 l lapte/cap/an.

– O paranteză: vârful de producţie când se realizează?

– Cu variabile de la o rasă la alta: a doua – a treia lactaţie la rasele perfecţionate şi a treia – a patra lactaţie la cele ameliorate şi locale. Revenind la Montbéliarde, rasa este apreciată din ce în ce mai mult pe plan internaţional, fiind, ca extindere, a doua după Holstein. Ca şi caracteristici generale, are o longevitate foarte bună, tradusă printr-o creştere cu 20% ca rată de trecere de la o lactaţie la alta, o fertilitate cu 10% mai mare decât Holstein, produce un lapte cu o frecvenţă ridicată a genei pentru fracţiunea K-cazeină (n.n. – o proteină care are funcţia de stabilizare a complexului fosfocazeinic şi asigură solubilitatea acestuia, formând soluţia coloidală), cu o calitate proteică foarte bună, pretabil pentru producţia de brânzeturi. Suntem aşadar mai mult decât mulţumiţi de această rasă, dar vom limita efectivul, fiind institut de cercetare, la 50 de capete.

– Vorbind despre rasa Brună, creată şi consolidată genetic în România, pierde cumva teren?

– Bruna este foarte bună în mediul ei natural şi nu trebuie nicicum să renunţăm la creaţiile naţionale. Şi aici, la genetica internă, includ şi Bălţata românească. Bruna este specifică şi creşte încă, potrivit zonării, de la Mehedinţi, tot perimetrul montan, până la Sighetul Marmaţiei.

– Ca unitate de cercetare în nutriţia animală, ce ne puteţi spune în acest sens, mai ales după vizita de lucru în Israel, care a avut şi o asemenea tematică?

– Pe lângă biobaza experimentală, dispunem şi de o staţie-pilot pentru producerea de nutreţuri combinate, concentrate proteino-vitamino-minerale şi premixuri. Întâi testăm reţetele în institut şi cele care contribuie la producţia calitativă şi cantitativă vor fi multiplicate şi puse la dispoziţia beneficiarilor. Referindu-mă la vizita din Israel, am văzut, printre altele, că ei pun un accent extraordinar pe respectarea cu stricteţe a tehnologiilor şi, foarte important, apelează la ştiinţă în fundamentarea deciziilor. Nimic nu este întâmplător. La urma urmei, totul se măsoară în bani. În linii mari, la taurine, de pildă, ei aplică un sistem de exploatare cu întreţinere liberă, iar furajarea se realizează pe bază de nutreţ unic, un furaj în care intră 50% concentrate şi 50% nutreţuri de volum, respectiv fân tocat şi siloz de porumb sau grâu. La un nivel de producţie de 35 l/zi de lapte predomină concentratele. În unele cazuri, doza de concentrate merge şi la 60% din compoziţia raţiei. În ceea ce ne priveşte, păstrându-ne tot în zona nutriţiei, şi noi testăm nişte reţete de nutreţuri pentru a obţine un lapte îmbogăţit în Omega 3, foarte bună pentru sănătatea umană. Acest lucru este posibil prin includerea în structura de nutreţuri a anumitor materii prime, ele însele cu un conţinut ridicat de Omega 3, care se transferă, apoi, în lapte. Institutul are o bază vegetală de 235 ha, dar colaborăm cu ICDC Fundulea cu privire la soiurile (de lucernă sau porumb) care pot asigura gama completă de principii nutritive.

– Apropo de colaborare. Sunteţi şi cadru didactic la USAMV Bucureşti. Cât reuşiţi să le împărtăşiţi studenţilor din experienţa dvs.?

– Există o colaborare, mă rog, este la început, dar sper să reuşească, în sensul că studenţii Facultăţii de Zootehnie să-şi poate efectua practica experimentală în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală Baloteşti. Lucrurile vor decurge probabil mai uşor întrucât, de la 1 mai 2013, INCDBNA a trecut sub autoritatea Ministerului Educaţiei Naţionale, deci ambele instituţii se află sub aceeaşi umbrelă, lucru care va facilita colaborarea instituţională dintre unitatea noastră şi toate universităţile agricole din ţară. Bine, colaborarea era la fel de bună şi când aparţineam de Ministerul Agriculturii, dar mă gândesc că lucrurile sunt întotdeauna perfectibile. Indiferent cum ar fi, scopul nostru este să atingem finalitatea – fermierii. Noi derulăm experienţe, contracte de cercetare şi punem la dispoziţia fermierilor rezultatele, indiferent de forul tutelar.

– Colaborarea cu fermierii este, din câte ştim, una bună.

– Avem o colaborare foarte bună cu asociaţiile crescătorilor de animale. De exemplu, Asociaţia Crescătorilor de Tauri din România are sediul chiar în cadrul institutului nostru. Pe urmă, la noi se fac analizele chimice pentru ceea ce înseamnă controlul oficial al producţiei de lapte şi evaluarea genetică a animalelor din cadrul unei asociaţii. Dorim să reluăm întâlnirile cu fermierii (unităţi de creştere a porcinelor, caprinelor şi păsărilor) chiar din luna aprilie, să le punem la dispoziţie cele mai recente rezultate ale cercetării atât din institutul nostru cât şi din cele existente pe plan internaţional. Este foarte important ca practicienii să utilizeze rezultatul muncii de cercetare. Performanţa se face cu inovaţie permanentă şi cu oameni foarte bine pregătiţi. Este ceea ce dorim noi să transmitem şi, de altfel, le punem fermierilor la dispoziţie întreaga noastră muncă.

I. BANU, Maria BOGDAN