reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Sep 2022

Paulownia - o posibilă soluţie pentru salvarea pădurilor

„Copacul minune“ despre care se spune că este „arborele cu cea mai rapidă creştere din lume“ a fost plantat, cu succes, în satul Radu Negru din comuna Modelu, la câţiva km de municipiul Călăraşi, de „grădinarul“ de 42 de ani Dănăilă Marian.

Totul a pornit de la ideea de a cultiva cele câteva hectare pe care nu le folosea la grădinărit cu salcâm. A fost la Ocolul Silvic din Călăraşi pentru a afla cum să facă această investiţie. Era destul de complicat. Trebuia să scoată terenul din circuitul agricol, ceea ce ar fi însemnat o lungă cale de a obţine tot felul de aprobări şi avize de la tot felul de organe şi comitete. Ca pe la noi. Totuşi, nu a făcut drumul degeaba la Ocol. Un tehnician forestier, om cu scaun la cap, i-a oferit un pliant cu arborele paulownia şi i-a recomandat să încerce această variantă.

După câteva telefoane şi un consiliu de familie, unde, ca de obicei, femeia are un cuvânt greu de spus, cei doi soţi s-au hotărât să cultive nu un hectar, cum voia „stăpânul“, ci două, cum a „sugerat“, cu delicateţe de femeie, consoarta. De altfel au decis să mai cultive alte două hectare anul viitor. Pentru aceasta au bătut palma cu cei de la Paulownia Grenne, o firmă care prestează toate serviciile, de la analizele de sol (pH între 5,1- 8,9), aducerea răsadului, plantare, garantarea prinderii răsadului în proporţie de 100% până la comercializarea produsului (totul în baza unui contract). Într-un final investiţia a fost de 4.200 de euro/ha şi prognoza de câştig făcută de cei de la Paulownia Grenne, prin contract, este de 99.000 de euro/ha pe o durată medie de exploatare de 10 ani. Adică 10.000 de euro/ha/an. Vorba „grădinarului“ (are pregătire de horticultor), ar fi bine să fie şi 5.000 de euro net pe ha/an, un venit echivalent cu cel mai bun an de cultivat pepeni. Zis şi făcut! Pe 2 mai, anul acesta, s-a făcut plantarea după o arătură de 40 cm şi o mărunţire „ca pentru pusul cepei“, fiind un teren agricol lucrat. Pentru un teren nelucrat este recomandată pregătirea cu un scarificator, la 60 cm. Distanţa dintre rânduri este de 4 m, la fel ca şi cea dintre viitorii copaci, deci un 4x4 m. Puieţii de paulownia erau la dimensiunea unui răsad de roşii pe 2 mai, la plantare, iar după şase luni aveau peste trei metri înălţime şi un diametru mediu de 7-8 cm. S-a folosit unul dintre cei doi hibrizi dezvoltaţi de un laborator din Spania prin încrucişarea a două specii de paulownia, Fortunei şi Elongate, botezat cu numele de Paulownia Cotevisa 2. Un hibrid care are un ciclu de creştere scurt, cu regenerare pe cale vegetativă – de minimum 3 ori, cu aceleaşi calităţi şi rezistent la ger (până la -25°C), dar şi la temperaturi înalte (până la 45°C). Cele două hectare cultivate de către Dănăilă Marian au trecut prin grindină şi, deşi ar fi trebuit să fie îngrijiţi cu atenţie în primele 30 de zile de la plantare (udaţi din 5 în 5 zile şi asigurarea unui spaţiu „curat“, adică fără buruieni, de 70 cm în jurul puietului), din cauza unui eveniment neprevăzut, decesul tatălui fermierului călărăşean, aceste lucrări au fost neglijate.

Totuşi, stadiul culturii de paulownia este peste estimările firmei, ceea ce promite o recoltă bună. Exploatarea lemnului se face în anul patru de la cultivare şi apoi din trei în trei ani, până în al zecelea an, fără altă plantare. Abia după anul zece, dacă se consideră necesar, se scot rădăcinile şi se face o altă replantare. Firma asigură un preţ mediu de 50 de euro pentru fiecare trunchi din cele 600 câte se găsesc pe un hectar de paulownia cultivat pentru cherestea. Mai este şi varianta culturii energetice cu o densitate dublă, de 1.200 puieţi/ha. Procentul de lemn pentru cherestea obţinut din plantaţie este de 70%, restul fiind folosit ca biomasă. 

Paulownia este cunoscut şi sub denumirea de „Copacul Păsării Phoenix“ (pentru puterea sa de regenerare – prin drajonare) sau „Copacul Prinţesei“ în zonele subtropicale din China, acolo unde acest arbore-minune se cultivă de peste 3.000 de ani. În Europa a fost plantat prima dată în parcurile din Franţa, ca plantă decorativă, pe la anul 1800. Cam în aceeaşi perioadă este cultivat şi în SUA, tot ca arbore decorativ. S-a încercat adaptarea lui şi în România, prin anii şaptezeci, de unele institute de cercetării pomicole, dar nu s-a reuşit crearea unui soi rezistent la condiţiile pedoclimatice de la noi.

Cele mai cunoscute specii de paulownia sunt: P. Tomentosa, P. Elongate, P. Fortunei, P. Fargesi, P. Taiwania, P. Giabrata şi Kiri, fiecare soi în parte având calităţile lui specifice (creştere rapidă, calitate cherestea, putere calorică, rezistenţă la frig sau putere meliferă) în funcţie de necesităţile celor care îl cultivă. Este un copac melifer, din acest punct de vedere asemănător salcâmului, şi are frunze mari (ajung şi la 60 cm în diametru). Se spune că nu face casă bună cu ţânţarii, aşa că ar putea fi şi un bun copac pentru grădinile orăşenilor.

Nu ştim încă părţile slabe ale acestui „arbore minune“, dar vom urmări cu interes evoluţia acestei plantaţii care, dacă va merge cum a fost prognozată, ar putea fi o soluţie atât pentru cherestea cât şi pentru biomasă (lemnul de paulownia are o putere calorică de 3.680 kcal/kg, la un indice de 20% umiditate).

Tudor CALOTESCU

Articole înrudite