reclama youtube lumeasatuluitv
update 24 May 2019

SCDP Băneasa se judecă cu nepoata lui Nae Ionescu pentru „vila de la şosea“

Sediul staţiunii pomicole de pe B-dul Ion Ionescu de la Brad nr. 4 a fost iniţial locuinţa filozofului Nae Ionescu, iar după moartea acestuia a devenit, prin rechiziţionare, reşedinţa de vară a mareşalului Antonescu. O parte din şedinţele Consiliului de Miniştri din acea perioadă (1940-1944) s-au ţinut în această clădire proiectată de arhitectul-scriitor G.M. Cantacuzino.

Imediat după decesul lui Nae Ionescu statul român intră în posesia clădirii şi a terenului aferent (4 ha) prin rechiziţionare, având ca argument faptul că fostul proprietar a deturnat destinaţia iniţială a terenului, acesta fiindu-i oferit profesorului cu scopul de a construi o şcoală cimotehnică şi un hipodrom. Tot în 1940, prin intermediul unei societăţi anonime de telefonie, statul român despăgubeşte familia filozofului cu suma de 16 milioane de lei, conform arhivei Monitorului Oficial. Cu toate acestea, nepoata lui Nae Ionescu încearcă să obţină în instanţă imobilul. Staţiunea a câştigat în primele două instanţe, atât pe cea de fond, cât şi la Curtea de Apel, şi aşteaptă încrezătoare decizia Curţii Supreme. Dar nici aşa situaţia sediului SCDP Băneasa nu e tocmai limpede. Cu ani în urmă terenul a fost câştigat în instanţă de o persoană fizică şi, conform legilor din ţara noastră, clădirea ar putea reveni proprietarului de drept al terenului.

Ansamblul nu este pe lista monumentelor, aşa că nu poate fi pus în valoare deşi, după însemnătatea istorică şi arhitecturală, se pare că ar întruni condiţiile de clasare. Acesta nu poate fi vizitat şi nici nu poate beneficia de fonduri pentru renovare nici de la Ministerul Culturii şi nici de la UE. Staţiunea nu dispune de mijloace financiare pentru a consolida şi întreţine ansamblul de clădiri din B-dul Ion Ionescu de la Brad. Conform spuselor directorului SCDP Băneasa, dr. ing. Adela Bărbulescu, instituţia abia reuşeşte să se susţină pe linia de plutire şi de aceea caută o instituţie de stat cu care să împartă sediul şi, totodată, costurile de întreţinere. SCDP Băneasa nu foloseşte decât 10% din spaţiul disponibil. Clădirea este impresionantă.

În 1938 Malaxa termina construirea „vilei de la şosea“, aşa cum mai este ea cunoscută, pentru bunul său prieten, filozoful „trăirist“ Nae Ionescu. Se spune că era o recompensă pentru intermedierea unor contracte „grase“ pentru industriaşul român cu firme din Germania nazistă de către ideologul mişcării legionare. De altfel, în jurul fostului proprietar al actualului sediu al SCDP Băneasa au circulat tot felul de legende atât despre influenţa sa politică cât şi cea asupra studenţilor săi. La începutul anilor ’30 era foarte bun amic cu regele Carol al ll-lea (care i-a propus în 1930, la urcarea sa pe tron, postul de director al Siguranţei), iar mai apoi a devenit ideologul Legiunii Arhanghelului Mihail. Despre influenţa avută asupra generaţiilor de studenţi au depus mărturie chiar ucenicii profesorului: Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian şi chiar Petre Ţuţea, cunoscuţi drept „generaţia '27“. A fost bănuit şi arestat pentru instigarea la asasinarea prim-ministrului I.G. Duca în iarna lui 1933 prin articolele publicate de cotidianul Cuvântul, pe care Nae Ionescu îl conducea. Era cunoscut şi că uneltea împotriva regelui. Asta a făcut ca moartea lui surprinzătoare să creeze controverse. Bănuiala că a fost otrăvit pentru că devenise mult prea incomod pentru fostul său prieten, regele Carol al ll-lea, nu s-a confirmat însă niciodată.

După război vila devine sediul Institutului Agronomic. Printre chiriaşi, de-a lungul timpului, s-a numărat şi Regia Autonomă „Cai de rasă“. Clădirea este construită după gustul profesorului Nae Ionescu şi este atât „boierească“, cât şi „călugărească“, remarca arhitectul Vasile Băcilă. Corpul principal are patru laturi şi o curte interioară. În stânga şi în dreapta lui se desfac două aripi de pergole, fiecare în formă de L, încadrând spaţii verzi. Pergolele au arcade în stil bizantin. În spate, pe toată lungimea stabilimentului, este o clădire cu un singur nivel, care avea un rol administrativ. Grădinile sunt atât în faţă, cât şi în spate. Intrarea principală se face pe sub un donjon în stil brâncovenesc care vine într-un fel să desăvârşească simetria ansamblului, la fel ca şi gemuleţele din stânga şi dreapta uşilor de intrare. În partea dreaptă a corpului principal exteriorul este cilindric pentru a face loc la interior unei capele, specifică personalităţii complexe a lui Nae Ionescu, care alterna gândirea logică cu momentele de profundă credinţă, până la misticism chiar. Ansamblul beneficiază şi de o reţea de tunele subterane, realizate probabil în perioada în care a fost reşedinţa de vară a mareşalului Antonescu. Unul dintre tunele ar duce până la Aeroportul Băneasa. Deci clădirea are şi o valoare strategică.

Oricine ar rămâne stăpânul acestei clădiri impresionante are datoria de a o întreţine şi de a o introduce în circuitul turistic.

Tudor CALOTESCU