reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Apr 2019

Cârcoteli simpozionistice

Am fost la simpozionul organizat de o distinsă economistă cu ştaif, nădăjduit consilier de miniştri, prim-miniştri, preşedinţi, ba chiar şi comisari europeni. Doamna presta pentru un proiect PODCA (pe româneşte – programul operaţional de dezvoltare a capacităţii administrative), iar eu eram o semnătură minimal necesară pe sacrosancta listă a grupului-ţintă, fără de care nu-ţi decontează Western Hight Gate paraua cheltuită. Din toate care se spuseră, şi erau mulţi care spuseră, eu reţinui câteva motive pentru care agricultura românească va fi să fie, ce va să fie…

Primul motiv. Agricultura este una dintre ramurile economice care participă constant cu 3-5% în PIB, indiferent de zvâcnirile crizelor şi, dacă şi-ar da osteneala, numai într-un an ar atinge aitiul (pe bruxelleză, tehnologia informaţiei), învârtoşând PIB-ul până spre 8%. Asta dacă onorabilul ţăran şi-ar vedea interesul de producător de alimente pentru secolul XXI, şi anume ecologice, conservative şi tradiţionale, singurele care l-ar putea zvârli dincolo de porţile autoconsumului. Pentru că, nu-i aşa, preţurile pentru produsele ecologice sunt cu peste 50% mai mari şi, dacă socotim bine cele 5% participare la PIB, mintenaş s-ar transforma în 7-8%. Şi încă p’atât, în cascada anilor de or veni, devin 10, 15, 25%, până la capu’capetelor lu’ Horaizăn tventitventi (acu’ mă credeţi că am fost în sală?), când n-o să ne mai taie nimeni la competitivitate pe piaţa celor 28 sau 30, câţi or fi atunci. Cârcoteală! Ăia de nu pot pune botu’ (că cum să zic altfel!) la alimente eco, ce fac, când tre’ să facă?

Al doilea motiv. Agricultura este cea mai bazată afacere a viitorului pentru că este singura ramură cu valoare adăugată mare. De unde transformă vântul, ploaia şi soarele în marfă, başca că oferă oportunităţi de afaceri tinerilor şi mai trecuţilor tineri, chiar şi ălora cu calificare mai plăpândă, că ce mare lucru să înveţe omu’ cum se cată oul în dosu’ orătaniei. Fără cârcoteală! Cum să contrazici afirmaţia cvasioficială că avem pe parte viguroasă a naţiei 10-15% analfabeţi funcţionali. Başca lipsă de competenţe! Da’ nu-i nevoie! La noi scapi grăunţa şi umpli caru’. De ce ar mai trebui şcoli profesionale agricole? Mai bine ecumenice, că e plin ruralu’ de toate neamurile creştine şi păgâne de pe faţa pământului!

Al treilea motiv. Viitorul luminos este cel al micului fermier, transformat în microagroindustriaş, care, pe lanţul scurt de aprovizionare a urbanului, poate transforma orice leu profit agricol în reinvestiţie industrială şi valoare adăugată. Care valoare adăugată va creşte PIB-ul pe termen lung cu până la 25%. Socoteală, nu cârcoteală! Tragem linie: 25% creştere din materiile prime agroalimentare de tip BIO şi tradiţionale, 25% din transformare industrială şi lanţuri scurte (cu animalu’n ograda fermei şi priponu’ în oboru’ târgului), iote că ajunserăm la 50%. S’a revărsa PIB-ul, ca’cum pita în copaie!

Al patrulea motiv. Tinerii fără de locuri de muncă care lucrează la grisfocée în spaţiul urban ar putea lucra în spaţiul rural graţie programului Tânărul Fermier, ca PFA ori Fermă Familială, asigurându-şi, ca proprii angajaţi, un trai decent spre cuprins. Cârcoteală! După unii fiscali, pe plan naţional, doar unul din patru lucrători au forme de angajare. La cei 40% activi în agricultură, cică unu’ din 10. Tinerii între 40 de primăveri şi  65 de toamne or să trebuiască, de ieri, că mâine e prea târziu, să-şi tragă de-o angajare şi de contribuţiile sociale în cuhnie (serviciul financiar, contabilitate şi resurse umane), cu muierea angajată ca trei în unu.

Al cincilea motiv. Vreo 3 milioane de români lucrează în agricultura ţărilor dezvoltate. Se vor întoarce acasă cu entuziasm şi cu ceva cheag, ca să se apuce de afaceri rurale performante, că asta au văzut pe acolo! Cârcoteală! O fi! Mai ales că, după treij de ani de muncă (cam atât s’or face prin 2030, când or veni acasă), mai spre negru decât spre bălan, la 60-70 de ani zic, or avea şi cheag, şi entuziasm. Asta dacă nu-şi vor consuma cheagu’ în doru’ ajutoarelor sociale, că pensii de unde? Entuziasm investiţional? Poate pentru  o crâşmă ori un service de vulcanizat gumari şi şlapi.

Gheorghe Socotitorul

P.S. Domnilor din AM-uri (ştiţi dumneavoastră!), ne puteţi spune şi nouă, muritorilor, ce mănâncă când sunt mici ăştia de fac proiecte europene? Nu de alta, da’ să ne îngrijim şi noi de viitorul copiilor noştri.

Acelaşi