Romania

Atenţie la furajele infestate cu mucegaiuri!

Atenţie la furajele infestate cu mucegaiuri!
Distribuie:  

Una dintre cele mai importante probleme ale nutriţiei animalelor o constituie administrarea involuntară sau din cauza lipsei altor furaje a nutreţurilor infestate cu mucegaiuri. Pentru organismul animal, consumul unor astfel de nutreţuri este dăunător din cauza atât a acţiunii directe a micotoxinelor (toxine produse de mucegaiuri), cât şi a reducerii valorii nutritive a furajelor care, deşi cantitativ sunt suficiente, nu au, totuşi, valoarea biologică corespunzătoare.

Mucegaiurile din genul Fusarium graminearum infestează seminţele gramineelor şi în special boabele de porumb, orz, grâu şi secară. Boala produsă animalelor se numeşte fusariotoxicoză şi se manifestă la toate speciile când consumă furaje infestate. Toxicitatea este influenţată de condiţiile de climă şi se reduce prin fierberea şi murarea furajelor. Pe boabele infestate apare un mi­celiu alb ca un puf.

Fusarium sporotrichoides, varietatea toxică, se dezvoltă pe toate plantele cultivate sau spontane, pe rădăcinoase (sfeclă, morcovi), pe cartofi, preferând resturile acestor plante recoltate toamna târziu, expuse ploilor şi zăpezilor. Miceliul este aerian şi are culoare albă, uşor roz sau oliv gălbui pe cartofi. Toxicitatea creşte cu cât mucegaiul s-a dezvoltat la temperaturi mai joase (2-4°C), iar toxina este stabilă şi nu dispare prin opărire sau fierbere. Profilactic, furajele infestate se exclud din alimentaţia animalelor şi se ard, iar suprafeţele pe care se află furajul se ară adânc.

Fusarium coerulleum produce putregaiul umed al cartofului, atacându-l de la exterior la interior. Putrezirea începe în câmp şi se termină în depozite, cuprinzând toată cantitatea de cartofi. Nu se recomandă folosirea în hrana animalelor nici chiar a tuberculilor slab infestaţi.

Stachybotris alternans face parte din clasa fungilor imperfecţi şi infestează plantele moarte, hrana mucegaiului fiind celuloza paielor sau a fânurilor rău conservate, factorul favorizant al dezvoltării fiind apa.

Toxicitatea furajelor infestate nu cedează prin spălare, iar boala produsă se numeşte stahibatritoxicoză şi apare în stabulaţie. Furajele infestate se recunosc prin culoarea neagră cu aspect de funingine şi se ard sau se introduc în platforma de gunoi. În niciun caz nu se vor folosi ca aşternut.

Tăciunele şi mălura infestează inflorescenţa diferitelor plante furajere în perioada de vegetaţie. Sporii speciilor de tăciune şi mălură se dezvoltă fiecare pe o specie de plantă şi nu pe mai multe. Sporii de tăciune se pot găsi pe boabe furajere sau în uruieli.

Mălura face parte din genul Tilletia. Întâlnite mai des sunt: mălura grâului, mălura boabelor de porumb, mălura boabelor de orz şi mălura boabelor de secară. Ciuperca dezvoltă sporii în interiorul bobului şi nu atacă învelişul, astfel încât bobul îşi păstrează forma. Prin spargerea boabelor mălura dă senzaţia de substanţă lipicioasă sau unsuroasă şi un miros de scrumbii alterate. Furajele (fânul sau seminţele) tăciunate sau mălurate se exclud din alimentaţie şi se folosesc numai în cazul lipsei acute de furaje, când se constată pe lot restrâns lipsa toxicităţii. În aceste ultime cazuri se utilizează pe o perioadă scurtă şi în cantităţi zilnice mici, dar nicidecum la tineret şi animale gestante.

Micotoxinele din toate furajele infestate cu mucegaiuri acţionează nociv asupra aparatului genital al vacilor gestante, provocând avorturi şi retenţii placentare cu izolarea mucegaiului din uter, placentă şi avorton. La scroafe şi oi intoxicaţia poate provoca avorturi, scăderea producţiei de lapte şi a fecundităţii.

Cunoscând influenţa negativă a stărilor de intoxicaţie asupra reproducţiei şi sănătăţii animalelor ca urmare a administrării de furaje mucegăite, metodele de prevenire a acestora au o importanţă majoră. Prima măsură are în vedere limitarea surselor de infecţie prin menţinerea igienei şi efectuarea dezinfecţiilor curente în adăposturile pentru animale şi spaţiile destinate depozitării furajelor, cu înlăturarea nutreţurilor mucegăite şi neutilizarea lor nici măcar ca aşternut. Este necesar, de asemenea, un amănunţit examen organoleptic al furajelor referitor la gradul de contaminare micotică. Examenul organoleptic trebuie completat cu examenul micologic de laborator, necesar mai ales atunci când, în urma examinării organoleptice, sunt sesizate modificări ale aspectului general al furajelor şi când ne punem întrebarea dacă acestea pot fi introduse în alimentaţia animalelor fără a le periclita starea de sănătate.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

furaje, mucegaiuri, infestari

Alte articole: