Programe comune de mediu între Republica Moldova şi România

• Interviu cu Gheorghe Şalaru, ministrul Mediului din Republica Moldova

În cursul unei recente vizite în Basarabia, mai precis în oraşul Cimişlia, localitatea sa natală, demnitarul moldovean a acordat un interviu în exclusivitate pentru revista Lumea Satului

– Ce implicaţii are agricultura asupra stării mediului din Moldova?

– Agricultura este, cred, domeniul care ne aduce o importantă pondere în bugetul nostru, al Republicii Moldova. Desigur, avem încă mari probleme. Una dintre acestea vine dintr-o nedreptate făcută în anii ’90, când s-a procedat la redarea pământului către săteni. Atunci s-a dorit să se facă ceva cu totul deosebit şi nu s-a întâmplat aşa. Astfel, au fost retrocedate terenurile agricole prin codul social nu către foştii proprietari, ci tuturor sătenilor, în mod egal. Fiecare a primit câteva parcele, maximum 1- 1,5 ha! S-a partajat astfel pământul la un milion de oameni. Adică la toţi cei care lucrau atunci în agricultura republicii. Prin aceasta noi am pierdut milioane de dolari, bani care ar fi putut fi investiţi în domeniu. Acum există această partajare în mici parcele pe care, desigur, nu poate fi practicată o agricultură performantă. Astfel că acum, în aceste condiţii, nu se poate vorbi de o protecţie autentică a mediului.

– De ce?

– Asta fiindcă este destul de greu să treci de la un sistem de organizare la altul. Noi dorim să trecem acum la practicarea unei agriculturii… organice, ecologice chiar. În trecut, în perioada sovietică, noi eram un fel de teren de experimentare a unei agriculturi chimizate. Noroc că oamenii ştiu cum să practice o agricultură curată. Şi asta vom face de acum înainte.

– Care este acum obiectivul principal al Guvernului Leancă în domeniul mediului?

– Să ne corelăm programele în domeniu cu cele practicate în Uniunea Europeană. În acest sens ne ajută şi semnarea Memorandumului de colaborare cu România prin acordul de acţiuni concrete în privinţa colaborării în gospodărirea apelor pe Dunăre şi Prut, îndeosebi la Stânca - Costeşti. De altfel, noi facem parte din bazinul Dunării, prin afluenţii acesteia...

– Ce ne puteţi spune despre acordul de colaborare pe Prut şi Dunăre?

– Există o comisie mixtă de colaborare, prin care se are în vedere şi elaborarea unor proiecte comune de mediu în protejarea biodiversităţii în regiunea Prutului şi a Dunării, schimburi de experienţă, în vederea accesării de fonduri europene, pe colaborare frontalieră.

–  Ce anume vizează aceste proiecte?

– Protecţia mediului, a celui acvatic, în primul rând, aprovizionarea cu apă potabilă, precum şi rezolvarea problemei salubrizării, a introducerii sistemelor de canalizare. Practic, în marea majoritate a celor 1.600 de sate din Moldova, nu există sisteme moderne de canalizare, astfel că deversările de apă menajeră merg direct în acei afluenţi ai marilor râuri – Nistrul şi Prutul, de unde se mai face încă şi aprovizionarea cu apă a populaţiei din unele localităţi!

– Cum se asigură, totuşi, apa potabilă în localităţile rurale?

– O parte din republica noastră nu are asigurată o aprovizionare corespunzătoare cu apă potabilă. Însă, dacă vorbim despre oraşe, situaţia apare altfel. Adică aceasta se face din puţuri forate, cum zicem noi, din fântâni arteziene. Rezervele noastre principale sunt cele două fântâni orizontale, care sunt Nistrul şi Prutul. De aici noi avem în vedere construirea acelor sisteme de aducţiune a apei potabile către marile localităţi din Basarabia, fiindcă peste tot există o dorinţă firească de protecţie a apei şi a aerului. Se mai aruncă gunoiul din căruţe sau din maşină. Aceasta nu ţine doar de sărăcia financiară. Din fericire, există staţii de evacuare a apei. În multe cazuri, acestea sunt însă vechi, din perioada sovietică. Sunt energofage! Acum a început construirea de staţii noi, avem şi proiecte pentru altele, cu finanţarea unor ţări europene, cum este Austria, dar şi cu sprijinul Băncii Mondiale, inclusiv şi cu România. Este vorba aici de o parte a ajutorului de 100 milioane de euro promis pentru Republica Moldova, din care o parte va fi destinată realizării unor proiecte de mediu: aprovizionarea cu apă potabilă, canalizare şi altele. Ne preocupă foarte mult să asigurăm o mai bună conştientizare a oamenilor pentru protecţia mediului, mai ales că avem zone, aşa cum observaţi şi dumneavoastră, unde mai există poluarea unor terenuri agricole în diferite zone ale republicii noastre.

– Ce alte acţiuni comune între Moldova şi România se mai are acum în vedere?

– Într-adevăr, putem vorbi de proiecte comune cu România, dar şi cu Ucraina, pentru protecţia mediului în Delta Dunării, dar şi pentru Marea Neagră. În acest scop construim o serie de staţii de epurare în localităţile din preajma râului Prut şi a râului Nistru. Ne propunem să adaptăm legislaţia noastră la cea a UE. În acest caz beneficiem de sprijinul concret al României. De altfel, măsurile şi acţiunile comune se impun pentru a avea o natură curată. România şi Moldova pot fi, în viziunea noastră, o gură de rai pentru Europa. Aici am vrea să ni se alăture şi Ucraina pentru că dorim o colaborare de mediu şi cu ţara vecină. Aceasta cu atât mai mult cu cât o mare parte a populaţiei din Regiunea Odessa, inclusiv oraşul Odessa, este asigurată cu apă din râul Nistru!

– Vă dorim mult succes!

– Vă mulţumim!

Cristea BOCIOACĂ