În imediata vecinătate a marii cetăţi a petrolului, pe o cuprinzătoare întindere de teren, se află de mai bine de 50 de ani o importantă unitate de învăţământ, cunoscută azi drept Liceul Tehnologic Agricol de la Bărcăneşti. Înfiinţată în 1962 ca şcoală de tractorişti şi trecută apoi prin mai toate reformele timpului, cu multiple suişuri, dar şi coborâşuri, această unitate de învăţământ a dat numeroase generaţii de lucrători specializaţi în domeniu, care au adus faimă agriculturii judeţului. Unitatea de învăţământ nu numai că a supravieţuit, dar s-a şi modernizat, ajungând să reprezinte un important punct de atracţie pentru mii de tineri de la sate şi din multe centre urbane din judeţ.

Despre evoluţia şi perspectivele sale în peisajul agriculturii noastre şi implicarea sa în viaţa comunităţii locale, a vieţii satului prahovean de azi am purtat un dialog viu cu profesorul de matematică Samuel Ioniţă, directorul unităţii.

– ­Vă leagă multe de această şcoală?

– Lucrez aici din anul 1984, mai întâi ca director adjunct, iar apoi ca director. Nu m-am gândit nicio clipă să plec la o altă şcoală. Iată, de mai bine de doi ani, de când şcoala noastră a primit o nouă titulatură, unitatea a reuşit să se remarce prin experimente şi reuşite în diversificarea şi extinderea a noi şi noi specializări în agricultură, zootehnie, dar şi industria alimentară, într-o competiţie firească cu celelalte două unităţi de profil din Prahova, liceele de la Mizil şi Valea Călugărească.

Mai multe specializări

– De fapt, ce este azi Liceul Tehnologic agricol din Bărcăneşti – Prahova?

– O şcoală modernă, puternică şi tot mai căutată de tinerii de la sate, dar şi din unele oraşe, inclusiv Ploieşti, punctul de atracţie fiind dat de numărul mare de specializări (12) şi de cadre didactice, specialişti cu faimă şi cu experienţă îndelungată în domeniul agriculturii, zootehniei şi industriei alimentare, precum şi pentru condiţiile excelente de studiu şi de învăţătură oferite elevilor.

Extinderea specializărilor a început la noi îndată după anii '90 când, alături de cele clasice, de tehnicieni agronomi, horticultori şi zootehnişti, am organizat şi pregătirea tinerilor în diferite specializări în industria alimentară. Astfel, din 1990 pregătim numeroşi tineri în domeniul industriei alimentare, dar şi în cel economic, obţinând rezultate notabile.

– Totuşi, asemeni altor licee tehnologice, rezultatele la învăţătură din anii trecuţi nu au fost dintre cele mai bune. Mai puţin de jumătate au trecut BAC-ul. Ce se întâmplă, de fapt?

– Într-adevăr, au existat unele probleme. Acestea sunt în directă legătură şi cu nivelul de învăţătură, cu faptul că avem o serie de elevi care vin la liceu cu goluri de cunoştinţe. Faptul se întâmplă de mai bine de cinci ani, de când au fost desfiinţate şcolile profesionale, unde intrau peste 40% dintre tinerii săteni, diferenţa ajungând la liceu. De atunci toată lumea, aptă sau nu, vrea la liceu. Dorinţa lor pare firească, dar mulţi nu pot face faţă exigenţelor. Sunt elevi cu deficienţe serioase de cunoştinţe generale la matematică şi la limba română, astfel că cele două materii-cheie pentru bacalaureat reprezintă pentru ei un hop.

Chiar şi aşa, anul trecut procentul celor care au luat bac-ul a fost de 28%. Noi apreciem că aceasta poate fi o situaţie acceptabilă, dacă avem în vedere cu ce se intră în clasa a IX-a. Recuperarea se face cu mare greutate. Am întâlnit elevi care vin la clasa a IX-a şi nu ştiu prea bine tabla înmulţirii! Nu cedăm, perseverăm, muncim mult şi trebuie să ridicăm ştacheta. Lumea aşteaptă de la noi cât mai mulţi absolvenţi, oameni calificaţi pentru comunităţile săteşti. Sperăm ca de acum să avem o schimbare în bine. Iată că anual avem peste 100 de absolvenţi, tehnicieni în agricultură. Dintre aceştia, cam o clasă merge în lumea satului, o altă clasă la facultate, iar celelalte două clase fie rămân să lucreze în gospodăriile părinţilor, fie pleacă peste hotare... Totul depinde de nivelul lor de învăţătură, de şansă, de cum îşi demonstrează cunoştinţele practice dobândite pe timpul şcolii...

Practica ocupă un loc tot mai important...

– La ce vă referiţi când spuneţi „cunoştinţe practice“?

– La noi activitatea practică ocupă de acum un loc foarte important, cu 3, 4, 5 săptămâni de activitate prac­tică, fie în şcoală, fie la diferiţi agenţi economici cu care colaborăm activ. Avem 15 ha de teren pe care le cultivăm cu grâu, porumb, furaje, avem o microfermă zootehnică, cu vaci de lapte şi porci, dar şi ateliere şi laboratoare specializate, la care participă de anul trecut şi cei de la şcoala profesională (cursuri de doi ani). Menţionez că, între laboratoare, mai dispunem de două mari dotări obţinute prin Programul PHARE: un centru ultramodern de prelucrarea laptelui, cu o capacitate de 5.000 litri/zi, precum şi un altul cu utilaje ultramoderne pentru producţia de panificaţie şi patiserie. Produsele, peste 500 de pâini zilnic şi alte produse de patiserie, se valorifică deocamdată în şcoală, la cantină.

Avem în program, împreună cu unii agenţi economici, să dezvoltăm aceste activităţi, dar şi să asigurăm prezenţa noastră pe piaţă. Scontăm astfel ca numărul de absolvenţi care merg anual la sate să-şi găsească mai uşor un loc de muncă, ba chiar să-şi organizeze microferme, mici afaceri agricole, fie singuri, fie prin asocieri cu alţi absolvenţi sau chiar cu fermieri consacraţi.

Ca şi în anul trecut, scontăm ca mai mult de o clasă să meargă la facultate, tot mai mulţi să ajungă în unităţi economice şi tot mai puţini să întâmpine probleme în găsirea unui loc de muncă în meseria pentru care s-au pregătit. De aceea dorim ca în 2014 să dezvoltăm noi specializări. Între acestea: tehnicieni veterinari, patiseri, tehnicieni în îngrijirea animalelor de companie, tehnicieni în protecţia mediului, tehnicieni de cadastru şi organizarea teritoriului. Dorim să ancorăm învăţământul agricol în lumea satului.

– Ştim că depindeţi de sprijinul comunităţilor locale, în speţă de Primăria comunei Bărcăneşti, care vă finanţează întreaga activitate şcolară... Ce faceţi pentru aceasta?

– Avem o foarte bună colaborare cu primăria şi cu serviciile sale. Ne susţine cu fonduri de investiţii, reparaţii, finanţarea mai multor activităţi. Au mai fost şi unele neînţelegeri pe care le-am soluţionat într-un mod original... Mai mulţi consilieri locali erau nemulţumiţi că şcoala noastră este de interes judeţean, dar finanţarea era făcută numai de către comună. Aşa că am organizat aici, în liceu, o şcoală primară, o grădiniţă cu clasa pregătitoare, un gimnaziu. Toate cu programul specific cunoscut: şcoală după şcoală. Este vorba de supraîncărcarea noastră, a cadrelor didactice, dar merită. Cadrele didactice, întregul nostru personal au înţeles situaţia. Aproape jumătate dintre elevii noştri sunt din comună şi din satele vecine. Am potolit şi spiritele, acum avem de partea noastră şi Consiliul local. Putem lucra astfel în linişte. În folosul comunităţii şi al liceului nostru, sperăm astfel la noi reuşite în 2014.

Cristea BOCIOACĂ