reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Nov 2019

Deficit de apă în Bărăganul de Nord

Corelaţie nefavorabilă

În toamnă, Bărăganul de Nord a beneficiat de un aport de apă din precipitaţii de 154 mm, cu 58 mm peste media multianuală de 96 mm. Trebuie menţionată însă distribuţia neuniformă a precipitaţiilor din toamnă, lunile septembrie şi octombrie aducând un aport substanţial de apă, asigurând astfel condiţii optime însămânţării şi pornirii în vegetaţie a culturilor. Luna noiembrie a beneficiat însă de un aport redus de apă din precipitaţii, asigurând doar 20 mm, jumătate din normala lunară.

Perioada de iarnă se dovedeşte încă foarte săracă în aport de apă, neînregistrându-se precipitaţii în luna decembrie şi primele două decade din luna ianuarie. Din punct de vedere termic, toamna a fost mai rece, raportându-ne la primele două luni, septembrie şi octombrie, însă luna noiembrie a depăşit normala cu 3,1°C şi în continuare în iarnă ianuarie a depăşit normala (pe primele două decade) cu 4,7°C. În aceste condiţii se poate vorbi de o corelaţie nefavorabilă între regimul pluviometric şi regimul termic, cu efecte asupra stării de aprovizionare a rezervorului de apă din sol pe de o parte şi pe de altă parte se manifestă un specific al ritmului de vegetaţie al culturilor semănate, aspecte ce impun un management adecvat al actului agricol ce se va desfăşura în continuare.

Situaţia rezervelor de apă din soluri

Pe terenurile neirigate din zona de câmpie rezervele de umiditate sunt mai ridicate în stratul 0-50 cm, fiind situate între plafonul minim (minimul optimului de umiditate sub care plantele încep să sufere) şi capacitatea de câmp (optimul de umiditate al solului pentru plantă), deficitele de apă faţă de nivelul capacităţii de câmp situându-se la valori de cca 300 mc/ha. Dacă pe acest profil cantitatea de apă este satisfăcătoare, în profunzime lucrurile nu stau deloc aşa.

La adâncimi de peste 50 cm rezervele de apă sunt mult mai reduse şi situate în intervalul dintre coeficientul de ofilire (rezerva de apă la care plantele mor) şi plafonul minim, deficitele de apă fiind mai substanţiale, de 700 mc/ha în stratul 50-100 cm şi de 900 mc/ha în stratul 100-150 cm.

Pe întregul profil de sol, 0-150 cm, ce asigură rezervorul de apă pentru plantele semănate în toamnă, dar şi pentru cele ce se vor semăna în primăvară, deficitele se situează la un nivel de 1.900 mc/ha.

Pe terenurile irigate situaţia este diferită, atestându-se efectul multianual benefic al aplicării irigaţiei.

Pe întregul profil de sol de 150 cm rezervele de apă s-au situat în intervalul umidităţii optime, între plafonul minim şi capacitatea de câmp.

Deficitele de apă faţă de nivelul capacităţii de câmp s-au situat la valori mai mici faţă de situaţia rezervelor de apă pe solurile neirigate şi au prezentat valori de 200 mc/ha în stratul 0-50 cm, 250 mc/ha în stratul 50-100 cm şi 300 mc/ha în stratul 100-150 cm. Pe ansamblul profilului de sol 0-150 cm deficitul totalizează 750 mc/ha, reprezentând cca 40% din deficitul de apă al solurilor neirigate.

Se poate concluziona astfel că rezervele de apă ale solurilor neirigate din câmpie în momentul de faţă sunt satisfăcătoare cerinţelor plantei în stratul 0-50 cm, însă sunt reduse în profunzime. Rezervorul de apă ce trebuie să susţină cerinţele plantelor în perioada următoare este subasigurat, impunându-se în continuare o strictă monitorizare a acestor rezerve de apă şi abordări tehnologice corespunzătoare.

Starea de vegetaţie a culturilor

În zona Bărăganului de Nord, având ca reprezentare judeţul Brăila, suprafaţa ocupată cu culturi de toamnă răsărite este în proporţie de 99,8%, diferenţa de 0,1% fiind suprafaţa cu plante parţial răsărite şi 0,1% fiind suprafeţe cu plante nerăsărite. Astfel, la acest moment se constată o răsărire corespunzătoare a culturilor de toamnă pe majoritatea suprafeţelor cultivate (80% la grâu, 100% la orz şi 100% la rapiţă), o dezvoltare accentuată a plantelor de grâu şi orz, care sunt în majoritate înfrăţite în stadiul de 3-5 fraţi, şi o stare de vegetaţie optimă la rapiţă, unde pe majoritatea suprafeţelor plantele au mai mult de 4 frunze adevărate.

Pe fondul actual al stării de vegetaţie a culturilor de toamnă, cu plante crescute şi avansate biologic faţă de situaţia normală, când acestea au înregistrat un consum activ de apă şi elemente nutritive, se pot face unele previziuni. În situaţia în care se vor înregistra scăderi bruşte de temperatură (de -15 ÷ -20°C) se pot produce pierderi însemnate de plante prin degerare.

În cazul în care temperaturile se vor menţine pozitive, iar plantele îşi continuă vegetaţia, există riscul ca pe suprafeţe însemnate să se manifeste atacuri de boli şi dăunători cu frecvenţă şi intensitate sporite, în special prin îngălbenirea virotică, precum şi prin manifestarea bolilor foliare şi în special а mucegaiului de zăpadă (Fusarium nivale) la graminee, iar la rapiţă a dăunătorului Ceutorhyncus sp.

Recomandări tehnologice

Avându-se în vedere datele privind situaţia climatică derulată şi observaţiile privind starea culturilor se recomandă luarea anumitor măsuri.

Pentru conservarea apei în sol se vor avea în vedere următoarele aspecte: monitorizarea rezervelor de apă din soluri, devansarea tuturor lucrărilor agricole de primăvară şi mobilizarea cât mai redusă a solului, cu nivelarea acestuia. De asemenea, ar fi de dorit eliminarea unor lucrări ce nu constituie o necesitate absolută (discuit, grăpat), după caz, menţinerea stratului superficial al solului (0-5 cm) afânat pentru întreruperea capilarităţii solului şi micşorarea evaporaţiei; utilizarea metodelor chimice de întreţinere a culturilor în defavoarea celor mecanice, dar şi menţinerea resturilor vegetale sub formă de mulci la suprafaţa solului.

În ceea ce priveşte întreţinerea culturilor de toamnă se va monitoriza starea de vegetaţie şi fitosanitară a culturilor semănate în toamnă, fertilizarea acestora se va face cu fracţia de azot destinată perioadei reci, iar în situaţii de culturi descălţate se va proceda la tăvălugirea acestora. Pentru prevenirea creşterii excesive a plantelor se poate recurge şi la varianta folosirii substanţelor retardante şi stoparea pe această cale a creşterii taliei plantelor şi diminuarea dezvoltării fraţilor neproductivi.

La înfiinţarea culturilor de primăvară aveţi în vedere utilizarea soiurilor şi hibrizilor cu însămânţare timpurie şi creştere rapidă în primele faze de vegetaţie. Pentru culturile neirigate alegeţi hibrizi timpurii şi cu toleranţă la secetă şi arşiţă şi înfiinţaţi culturile în timp cât mai scurt, imediat ce terenul permite intrarea utilajelor şi efectuaţi lucrările prin cât mai puţine treceri, folosind, pe cât posibil, utilaje complexe.

Dr. ing. I. VIŞINESCU
Dr. ing. M. BULARDA
Ing. Ion ROTEA