reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 May 2019

Stâna, ca sursă de venit

Construcţia stânelor în zonele montane, după un proiect iniţiat la Centrul de Formare şi Inovaţii pentru dezvoltare în Carpaţi (CEFIDEC) Vatra Dornei în 2007, a devenit o necesitate în ultimii ani. Acest tip de stână înglobează spaţii destinate adăpostirii vitelor, spaţii de cazare şi grupuri sanitare cu duşuri atât pentru ciobani cât şi pentru turişti, spaţii pentru prepararea şi păstrarea produselor obţinute la stână, separate de spaţiul de gătit al ciobanilor, spaţii pentru luat masa protejate de acoperiş.

Prima stână după model CEFIDEC a fost inaugurată la sfârşitul sezonului de păşunat 2008 în localitatea Tulgheş, din judeţul Harghita. În judeţul Suceava, a doua stână din România construită la standarde europene, după un model al specialiştilor dorneni, a fost inaugurată în oraşul Broşteni în anul 2009. Ideea construirii unei stâne europene a venit din partea Federaţiei Agricultorilor de Munte „Dorna“ şi a fost pusă în practică de Mioara Bocănici, pe atunci director adjunct al CEFIDEC Vatra Dornei, actualmente consilier în cadrul Ministerului Agriculturii la Direcţia Generală de Dezvoltare Rurală, Autoritate de Managament a PNDR-ului, şi de inginerul Ţuţu Chirileanu.

„Împreună cu colegul meu Ţuţu Chirileanu, inginer constructor în cadrul CEFIDEC Vatra Dornei, după ce ne-am documentat inclusiv în afara graniţelor ţării, mai precis în Ţara Bascilor – Spania, unde am văzut cum au rezolvat ei problema agropastoralismului şi a produselor procesate astfel încât acestea să fie certificate ca produse tradiţionale, am realizat proiectul primei stâni la standarde europene.“

Stâna, loc de muncă, punct de atracţie pentru turişti

În România nu întotdeauna fluxurile sunt separate, sunt şi astăzi stâne în care acelaşi spaţiu este adăpost pentru ciobani, are rol de procesare şi este loc de oblojire a animalelor bolnave.

„De aceea am gândit o schemă în care produsele finite să nu se întâlnească cu materia primă, am căutat pe cât posibil ca spaţiile destinate habitatului celor care lucrează în stână să fie separate de partea de procesare şi, nu în ultimul rând, ne-am gândit ce ar însemna această unitate de procesare dacă o transformăm în unitate turistică, mai precis dacă dorim să valorificăm şi produsele tradiţionale, şi tradiţiile acestui popor. În sensul acesta, stânei cu un singur nivel, care asigură doar partea de procesare, îi mai punem o mansardă şi asigurăm nişte condiţii de cazare şi de igienă corespunzătoare. Nu am uitat că această construcţie trebuie să se încadreze în peisajul montan, folosind materiale locale, încadrându-ne în arhitectura tradiţională locală“, a spus Mioara Bocănici .

Stânele seamănă mai degrabă cu cabane turistice, au şapte încăperi, apă curentă, generator electric, cabină de duş pentru angajaţi, instalaţie de muls, gresie, faianţă, fosă septică. La intrare este o cameră de dezinfectare, platformă pentru aparate de muls, cameră pentru depozitarea brânzei şi laptelui, chiuvete din inox, bucătărie şi sală de mese, precum şi apă caldă.

Specialiştii de la Vatra Dornei împreună cu Ioan Agapi, directorul executiv al Federaţiei Agricultorilor de Munte „Dorna“, au fost solicitaţi să implementeze astfel de proiecte în zone montane din judeţele Sibiu, Harghita, Neamţ, Mureş, Maramureş şi Suceava. În prezent în judeţ sunt construite circa 10 stâne, majoritatea în Munţii Suhard.

Dotările interioare ridică preţul stânei

O astfel de stână costă, cu tot cu instalaţiile de muls şi cele necesare prelucrării şi industrializării laptelui, minimum 40.000 de euro. Aşa cum am aflat de la ing. Ţuţu Chirileanu, dacă clădirea este făcută cu materiale tradiţionale şi în regie proprie, la un minim nivel de dotare a interiorului costurile cele mai mari sunt pentru instalaţiile de muls şi prelucrare, alimentarea cu apă, frigidere.

„Nu clădirea duce la costuri mari, dotările ridică preţul stânei, iar la dotări nu putem interveni. Aparatele de muls mecanic sunt din import şi preţurile variază în funcţie de model şi performanţe, iar tancul de răcire, instalaţia de prelucrare costă foarte mult. Dar aceste capacităţi de procesare pot fi dotate şi prin programe de finanţare europene, prin parteneriate publice – private sau prin subvenţiile acordate de APIA“, ne-a spus Mioara Bocănici.

„Oierii cu diplomă pot accesa fonduri europene“

Mioara Bocănici susţine cu argumente concrete că nu este suficient doar să construim aceste structuri dacă nu formăm şi forţa de muncă care va lucra acolo. Cu diplomă de oier, absolvenţii cursurilor de calificare  pot accesa fonduri europene, îşi pot certifica produsele, vor putea desfăşura activităţi care ţin de agroturism. Primii care au terminat cursurile de calificare oier montan, categoria a II-a, recent introdusă în nomenclatorul profesiilor şi meseriilor din România, sunt păstorii din Agăş – Bacău. Cursurile s-au desfăşurat în perioada aprilie – noiembrie 2013 şi au totalizat 720 ore, iar examenul de absolvire a avut o probă teoretică şi una practică, care a constat în pregătirea şi susţinerea unui proiect pe partea de specialitate, respectiv gestionarea şi cazarea efectivului de ovine, organizarea unei stâne pentru exploatarea şi pregătirea produselor de agroturism: brânză în beşică şi urdă acră de Agăş.

„Vreau să cred că această profesie de cioban este o ocupaţie onorabilă, care trebuie să fie pusă în valoare. Acel om trebuie să trăiască acolo o bună parte a anului, izolat de lume, în condiţii demne, de igienă, de aceea el trebuie să fie informat. În acest sens eu am deja rolul de formator pentru această forţă de muncă, mai precis predau în cadrul unui program autorizat de oier montan. Pe 7 decembrie 2013 am avut examenul de absolvire şi certificare a primei serii, participanţii fiind oieri de pe Valea Trotuşului, mai precis din comuna Agăş. Mărioara Merluşcă, preşedinta Asociaţiei Crescătorilor de Animale din Agăş, s-a străduit să le demonstreze oamenilor că trebuie să fie competitivi, trebuie să se unească, să aibă interese comune. La această oră au 10 produse tradiţionale certificate, au acest curs, în paralel trebuie să gândească stâna pe care o vor face la vară, ce înseamnă procesare, ce înseamnă produse tradiţionale“, ne-a spus lector univ. Mioara Bocănici, formator autorizat cursuri creşterea animalelor şi managementul fermei.

Silviu BUCULEI