Evidenţa lucrărilor agricole, o necesitate pentru fiecare fermier
După Revoluţie, când numărul proprietarilor de pământ a crescut vertiginos, iar pământul ţării a fost fărâmiţat excesiv, evidenţa culturilor, a lucrărilor agricole, dar mai ales a tratamentelor care se fac pe fiecare parcelă a devenit o banalitate, astfel că nimeni nu mai ştie ce s-a cultivat, dar mai ales ce s-a aplicat pe solele respective. Este semnalul de alarmă tras de dr. ing. Alexandru Pascu, membru corespondent ASAS.
Avem nevoie de un istoric al lucrărilor
Înainte de Revoluţie exista Registrul de istorie a solelor, care era o oglindă a tot ce s-a cultivat şi ce s-a aplicat pe sola respectivă, aceasta în condiţiile în care se aplicau mult mai puţine tratamente fitosanitare, iar unele plante, ca de exemplu rapiţa, se cultivau foarte puţin.
Înainte, orice preşedinte de CAP sau brigadier avea un carneţel în care îşi nota tot ce se întâmpla pe fiecare solă agricolă (culturi, îngrăşăminte aplicate, tratamente etc.), iar inginerul avea registrul de istorie a solelor pe întreaga unitate. Oare în câte ferme se mai întâmplă astăzi acest lucru?
„Recent am intrat în posesia unei agende, destinată agricultorilor, concepută de Compania KWIZDA, care de fapt este un caiet de notiţe şi evidenţă şi care are, în partea finală, 30 de file destinate evidenţei culturilor şi tratamentelor care se fac pe fiecare parcelă a fermei. Poate unora li se pare o banalitate, dar din punctul meu de vedere este un document excepţional, care nu trebuie să lipsească din nicio fermă“, declară Alexandru Pascu.
Motivul este simplu şi extrem de justificat.
„La ora actuală, dacă cumperi o parcelă de pământ te lupţi 3-4 ani ca să o aduci în echilibru cu starea de fertilitate, cu remanenţele diferitelor erbicide, cu eradicarea bolilor comune diferitelor plante“, explică Alexandru Pascu.
Informaţia asigură productivitatea
Desigur că modelul de evidenţă este perfectibil, dar este un nou început de normalizare a evidenţei activităţilor pe care le desfăşurăm pe pământurile noastre, aceasta mai ales în condiţiile actuale, în care deţinătorii de pământ din România au pierdut legătura cu pământul, iar unii n-au avut-o niciodată.
Să nu uităm că, în ultimii ani, după cum afirmă şi Alexandru Pascu, au crescut suprafeţele cultivate cu rapiţă, floarea-soarelui şi urmează să crească şi cele cu soia, toate cele trei culturi având boli comune, astfel că, dacă nu le plasăm corect în asolament, putem avea probleme deosebite, care ne pot duce la obţinerea de producţii necorespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
Model de evidenţă
Aşadar, înfiinţarea unui caiet în care să fie ţinută evidenţa culturilor, a lucrărilor şi a tratamentelor pe care le faceţi an de an pe fiecare parcelă pe care o dețineţi este extrem de importantă. Pentru că rezultatele acestui mic efort se vor vedea imediat și în anii următori prin evitarea unor greșeli în rotația culturilor, a efectului remanent al unor erbicide, a efectului negativ al unor boli comune greu de combătut, toate acestea reflectându-se în producții mai mari și de bună calitate.
Pentru a veni în sprijinul celor care au înţeles necesitatea unui astfel de document vă prezentăm un posibil model de urmat, care poate fi transpus în caietul de evidență al fiecărui cultivator.
„Trebuie să ne reamintim ABC-ul agriculturii, moștenit de la înaintașii noștri care, cu mijloace rudimentare, cultivau pământul an de an, îl fertilizau în special cu îngrășăminte organice, îl mențineau curat de buruieni și nu uitau să-și noteze în fiecare an ce au făcut pe fiecare parcelă. Același lucru îl cerem și de la posesorii actuali de pământ, care cu mai puțin efort pot obține producții mult mai mari, cu condiția să țină evidența a tot ce au investit în pământul lor, să iubească pământul și să nu uite că trebuie să-l lase generațiilor viitoare cel puțin în starea de fertilitate și îngrijire în care l-au moștenit“, ne îndeamnă dr. ing. Alexandru Pascu.
Patricia Alexandra POP
- Articol precedent: „Ne rugăm să nu vină îngheţul“
- Articolul următor: Recomandări pentru legumicultori